La 20 de ani de la evenimentele din 22 decembrie 1989, revolutia a fost, parca mai mult decat altadata, descusuta si cusuta la loc, intoarsa pe toate partile, si cusuta, si descusuta, si recusuta si pana la urma a cam ramas ca-n tren. Asta nu inseamna ca unele persoane, participante active, cu patalama, la revolutie, sau simpli martori, n-au reusit sa discearna revolutia de lovitura urmatoare. Dar, oare, aparitia dlui Ion Iliescu si a clientilor d-sale la carma, pe care multimile o vacantasera, a tarii va fi fost totusi o lovitura de stat? Daca da, atunci aceasta e foarte abila, data cu ajutorul maselor care urmareau numai prima parte a rezultatelor miscarii lor, adica inlaturarea regimului totalitar.
La urma urmelor, modelul leninist (ca nici "MRSO" n-a fost, spun unii, decat tot o lovitura de stat) nici nu e sigur ca nu le-a stat in minte dlui Ion Iliescu si celor care l-au scos in fata dupa ce Europa Libera facuse din acest aparatcik cvasinecunoscut o figura publica. Faptul ca generalul Militaru, dovedit agent KGB, daca ma pot lua dupa cele ce se spun si, mai ales, se scriu la noi, a devenit unul dintre reperele primei faze a puterii feseniste, ca atatia dintre cei care stiau ce e, in realitate, cu el au disparut repede-repede, ba cazuti cu elicopterele, ba impuscati din greseala, ba, asa, ca n-au fost atenti, ne aminteste de metodele indelung experimentate in Est.
In fiecare an vedem (inca) mame, sotii, fii si fiice plangandu-si mortii nevinovati din decembrie 1989, pe cei de la Timisoara, din alte orase, din Bucuresti, de la Otopeni, cea mai strigatoare la cer crima ce este mentinuta in starea de enigma, din rasputeri, de asa-zisi martori oculari, impotriva celor reali, si in fiecare an il vedem pe dl Ion Iliescu tunand si fulgerand impotriva celor care-l acuza, pe drept, de crimele de dupa 22 decembrie 1989.
Dar datul cu parerea a devenit sport profesionist in Romania postrevolutionara sau postcomunista (alegeti ce termen va convine) si din el traiesc o multime de insi care au impanzit televiziunile, ca acolo e bataia pestelui, in zilele celei de-a doua parti a lunii decembrie a.c. si o sa-i mai vedem tot pe ei, dar si pe altii, calificati la locul de munca, asa cum sta bine datatorului cu parerea profesionist, la televiziunile de azi si la cele viitoare. Poate ca ar trebui sa ne intoarcem, din cand in cand, mintea de la sufletele curate ale celor morti in decembrie 1989 la ale noastre, murdarite de tot ce a urmat amiezii zilei de 22 decembrie, dupa decolarea elicopterului de pe fostul CC al PCR. Caci pe ele le-a "intinat", ca sa folosesc o vorba cel putin la fel de celebra ca si "cu voia dvs. ultimul pe lista", surpriza!, tocmai cel care se plangea de "intinarea idealurilor comunismului". Mai tine, oare, cineva minte vorba aceea frantuzeasca (nu am la indemana echivalentul englezesco-american, scuzati), "au trompeur trompeur et demi" (adica, mot-à-mot "inselatorului un inselator si jumatate")? Cine sa fi avut taria de a judeca la rece tot ceea ce vedea ca se intampla, ca se rosteste? si daca ar fi avut-o, ce altceva ar fi putut spune decat inaintasul nostru Bula la auzul realizarilor socialismului multilateral dezvoltat: nu vad ce-aud?
In fond, teroristii au fost sperietoarea noastra atunci cand, pe 23 decembrie cred, unii si-au dat seama de farsa sinistra pe cale de a fi "implementata" in revolutia cea sincera si au chemat la un amplu miting anti-Iliescu-fesene pentru a doua zi, 24 decembrie. 1989, fireste. Atunci, deodata, megafoanele ne-au anuntat, inclusiv cele de la singura televiziune, proaspat eliberata de unii si ocupata de altii, sa nu ne mai adunam in grupuri mari si in nici un caz intr-o manifestatie, pentru ca teroristii ne vor impusca. Asa au fost inselati o multime de oameni cinstiti si sinceri, care nu-si puteau imagina ca, in acele momente, ceilalti sunt tot cum stiau ei, cum fusesera formati in scolile si laboratoarele de dezinformare, moscovite sau nationale. Interesant pentru un psiholog sau un sociolog ar fi cum aceiasi oameni care nu s-au temut sa iasa pe strazi impotriva unui regim consolidat, cum era cel al lui Ceausescu, n-au mai cutezat a doua oara.
Daca examinam mai bine ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989, constatam existenta unei revolutii sincere, din 16 si pana in 22 decembrie, a unei lovituri de stat care a intrerupt-o pe aceasta si apoi un scurt razboi civil provocat, cel in care au murit aproape o mie de oameni. In Rusia n-a fost, in fond, la fel, o revolutie, cea a lui Kerenski, apoi lovitura de stat a lui Lenin (ca asaltul Palatului de Iarna e o parodie), dupa care razboiul civil?
