Comportamentul de om liber al generalului Stanculescu, documentat de HotNews.ro, contrasteaza grotesc cu vaicarelile in baza carora batranelul de dupa gratiile de la Jilava obtinea intreruperea pedepsei de 15 ani cu inchisoarea, pe motive medicale. Dovada: in loc de analize si spitale, fostul sef al armatei ceausisto-iliesciene isi consuma noptile prin cazinourile bucurestene. Fapt care demonstreaza inca o data cata incredere prezinta o instanta si un medic cand elibereaza infractorii pe motiv umanitar. Insa, cum pentru Codul Penal si pentru istoria tulbure a Romaniei persoana lui Victor Athanasie Stanculescu nu este o oaresicine, nici pasiunile acestuia nu au de ce sa scape interesului public. Iar pofta generalului pentru pacanele, abia ostoita prin cazinourile bucurestene, in timpul condamnarii pentru omorul savarsit la Timisoara, e elocventa pentru ce se intampla de doua decenii.
Unde? Intr-o tara pe care evolutia postdecembrista a desfigurat-o intr-atat incat a ajuns sa semene leit cu un om: cu Victor Athanasie Stanculescu. Pentru ca si tara, si omul lasa in urma, in drumul lor spre parvenire, pete vascoase pe propriul CV. Dupa ce dictatorilor le-a fost trecuta palma peste ochi, figura lui Stanculescu s-a impus imediat drept prim simbol al noii Romanii. Omul si tara au evoluat cot la cot. La inceput (in primii ani ’90), Victor Athanasie Stanculescu a fost indiscernabil asociat controverselor care vizau mortii de la Revolutie, chiar si comploturilor anti-Ceausescu. In aceeasi perioada, a pronunta "Romania" echivala cu a spune "Revolutie".
Dupa acest episod, si omul, si tara si-au continuat concubinajul. Temele publice s-au diversificat, Revolutia pierdea locul fruntas in dezbateri. Cum multe cadre din fostul sistem de informatii – armata, fosta militie, comert exterior etc. – au dat semnalul emanciparii, Romania a intrat rapid in zodia marilor afaceri cele cu statul. Asa ca tunurile financiare ale anilor ’90-2000 s-au transformat rapid in brand de tara. Stanculescu a tinut pasul. Numele generalului-pacanele ramane simbolic pentru dezagregarea statului democratic. Ca ministru al Apararii, a semnat primul contract controversat de achizitie pentru armata de dupa 1989. In loc sa cheltuiasca 600.000 dolari cumparand echipamentele de comunicatie Motorola direct de la producator, ministrul Stanculescu a preferat intermediari. Pretul achitat a fost pe masura: de zece ori mai mare. Nimeni nu a fost condamnat, intrucat faptele s-au prescris.
Momentul a fost depasit. Romania intra intr-o noua era. Iar tara si omul s-au tarat inainte prin transeele sapate la fundatia statului de drept. In timp ce Bucurestiul iriga tumora ce devoreaza Justitia, generalul Athanasie Stanculescu sclipeste ca simbol al tumefierii sistemului juridic. Patria se sufoca sub smecherismul criminalilor, evazionistilor, violatorilor si coruptilor iesiti din celule in baza unor hotarari absurde. Generalul Stanculescu se cocoata si de aceasta data in varf. El devine reprezentarea fidela a acestui fenomen, tutelat de statul roman. In timpul detentiei pentru crimele de la Timisoara, Stanculescu este gasit apt sa paraseasca puscaria, pentru ca boala il face incompatibil cu conditiile penitenciare. Nu-si mai omoara timpul tatuandu-si mana cu un punct incadrat de alte patru puncte, ca orice puscarias fruntas. In schimb, bantuie prin cazinouri.
Nu la "stilatul" black-jack, ci la banalul joc de pacanele. In subconstientul batranului general, sunetul lor imita, probabil, zumzetul de rafala al mitralierelor care au secerat tinerii la Revolutie. E momentul cand Victoras intra in transa. La fel ca tara, de 20 de ani incoace. Ce a facut omul, ce a ajuns tara nu mai conteaza. Totul se pierde usor si in ceata in relaxarea unei partide bune de pacanele.
