Mulţi dintre cei care şi-au riscat viaţa în Revoluţia din 1989 nu au certificate de revoluţionari. Şi asta pentru că oamenii nu au vrut ca protestul lor împotriva comunismului, un regim criminal pe care mulţi cretini îl regretă, să fie privit ca o afacere.
Adevăraţii revoluţionari nu au ieşit în stradă ca să primească o scutire la impozitul pe casă, să primească indemnizaţii ori spaţii comerciale. Ei au ieşit să îl dea jos pe tiranul Ceauşescu. La scurtă vreme, după ce politicienii au început să ofere tot soiul de privilegii revoluţionarilor, a apărut şi afacerea patalamalelor care ar atesta calitatea de revoluţionar.
Tot soiul de securişti, miliţieni şi politruci şi-au făcut rost de documente contrafăcute şi au obţinut şi ei certificate de revoluţionari, împreună cu toate privilegiile aferente. Sunt curios dacă măcar 10 la sută dintre posesorii certificatelor de revoluţionar şi-ar reînnoi aceste documente, în eventualitatea în care ele nu le-ar conferi nici un fel de avantaj bănesc.
Acum, la ora bilanţului celor 22 de ani scurşi de la Revoluţie, este cazul ca adevăraţii revoluţionari să scape de pleava foştilor comunişti care s-au deghizat în protestatari.
