Escaladarea violenţei folosite de forţele de ordine contra manifestaţiilor de protest din Tunisia îngrijorează comunitatea internaţională. Parisul a reacţionat abia ieri, în pofida zecilor de morţi în confruntări.
În capitala tunisiană sute de oameni au fost împiedicaţi de poliţie să manifesteze pe stradă, iar în noaptea de miercuri spre joi au avut loc confruntări violente între forţe de securitate şi tineri într-un cartier periferic. Armata, amplasată pentru prima oară pe străzile capitalei, a fost retrasă ieri, în loc fiind poziţionate blindatele şi unităţile de intervenţie ale poliţiei. Singurele vehicule ale armatei cu soldaţi înarmaţi erau vizibile în faţa Ambasadei Franţei. Maşini cu forţe antitero staţionau pe străzi laterale, iar dispozitivele de securitate au fost întărite pe ruta care duce la palatul prezidenţial, interzisă circulaţiei auto.
Manifestanţii şi forţele de ordine s-au confruntat violent pentru prima oară miercuri, în centrul Tunisului, şi trei civili au fost ucişi în provincie într-un context de amplă contestare a regimului care a făcut zeci de morţi în ultima lună în Tunisia. Sute de tineri au strigat sloganuri contra preşedintelui Ben Ali, a familiei sale şi a oligarhiei. Nu există un bilanţ oficial al acestor violenţe, cele mai grave care au avut loc în Tunisia de la venirea la putere a lui Ben Ali, în urmă cu 23 de ani, dar Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului (FIDH) afirmă că deţine o listă nominală cu 66 de persoane ucise de la debutul tulburărilor sociale, la jumătatea lunii decembrie. Printre victime se află un profesor universitar franco-tunisian şi un cetăţean (femeie) elveţian de origine tunisiană.
Guvernul de la Tunis a încercat să calmeze protestele – l-a demis pe ministrul de Interne şi a eliberat persoanele arestate, „cu excepţia celor implicate în acte acte de vandalism”.
Reacţie timidă la Paris
Violenţele cu care sunt reprimate manifestaţiile din Tunisia suscită vie îngrijorare în rândul comunităţii internaţionale, SUA şi UE acuzând „folosirea disproporţionată a forţei” de către poliţie. Lipsa reacţiei Franţei faţă de revoltele din Tunisia a fost criticată de presa franceză şi străină. Potrivit Time, având în vedere răspunsurile prompte în mod obişnuit faţă de nedreptăţile regimurilor opresive, acum este frapantă discreţia oficialilor francezi în reacţiile privind escaladarea violenţei în Tunisia. Iar poziţionarea prudentă a Parisului faţă de fosta sa colonie din Africa de Nord nu pare susceptibilă să se schimbe. Ministrul francez de Externe, Michele Alliot-Marie, declara marţi în parlament că „datoria noastră este să facem o analiză calmă şi obiectivă a situaţiei”, iar cel al Agriculturii, Bruno Le Maire, estima la Canal Plus în aceeaşi zi: „Nu eu trebuie să judec regimul tunisian. Preşedintele Ben Ali este judecat adesea, dar a făcut multe lucruri”.
Preşedintele tunisian, confruntat cu o revoltă de o amploare inedită în Tunisia după 23 de ani de când se află la putere, este considerat în exterior ca un dig eficient în faţa islamiştilor, iar în 2009 a fost ales pentru al cincilea mandat. Pentru aliaţii săi occidentali, Ben Ali reprezintă stabilitatea într-o ţară vizitată de mii de turişti europeni şi pentru care fosta putere colonială franceză rămâne un partener privilegiat.
