Ca sa ajungi la sediul revistei „Universul Radio” trebuie sa ai un bun simt al orientarii. Primesti adresa, str. Popa Tatu nr. 4, si dai de un gang sordid, unde intri cu teama. Apoi, nu vezi nici un indicator care sa te ghideze spre sediul revistei. Daca apare o persoana amabila, te indruma sa urci niste trepte tocite. Asa ajungi la sediul publicatiei, altadata cu prestigiu, in care aveai multe lucruri interesante de citit.
Divide et impera
In absenta domnului Sorin Trusca, redactor-sef al revistei, am vorbit cu doamna Gabriela Eftime, realizator coordonator, care cunoaste istoria din ultimii ani ai revistei si care, intr-un fel, a fost martora decaderii acestei publicatii.
Totul a inceput o data cu instalarea administratiei Seuleanu. Inca din toamna lui 2001, de cand el a venit la putere, corabia Radiodifuziunii a inceput sa ia apa. Saptamana trecuta, vorbind cu dl Sebastian Sarca, director al Editurii Casa Radio, am putut afla o serie de amanunte despre felul in care editura a avut de suferit si cum, in prezent, este in pericol de a-si intrerupe activitatea. De fapt, nici o redactie din Radio nu sta bine pe picioarele ei. Daca s-a ajuns in situatia ca unii dintr-o redactie sa-i vorbeasca de rau pe altii din alta redactie, aceasta nu reprezinta decat o ilustrare a principiului „divide et impera”. Administratia Seuleanu i-a dezbinat pe oameni si i-a asmutit pe unii impotriva altora. Dar e jenant sa-ti aperi pozitia dand in cap unor colegi.
Decapitarea revistei
Ce s-a intamplat insa cu revista „Universul Radio”? Pe timpul lui Ceausescu se numea „Panoramic Radio-TV” si era cunoscuta mai de toata lumea. Dupa 1990, a urmat o perioada confuza, care s-a incheiat cu separarea celor doua componente. In 1996, la sfarsitul directoratului lui Tudor Catineanu, s-a infiintat revista „Radio Romania”, al carei redactor-sef a fost tocmai doamna Gabriela Eftime. Revista a facut o cariera frumoasa. Avea, cum am spus, prestigiul ei prin faptul ca aduna semnaturi importante. Isi avea sediul, logic, in cladirea mare a Radiodifuziunii. Dar vremea aceea a trecut si primele dezechilibre s-au si facut simtite. Dl Seuleanu a desfiintat postul de redactor-sef si, mai mult decat atat, dupa decapitare a urmat si anularea statutului de redactie al revistei. Practic, revista „Radio Romania” nu mai era nimic.
Loredana, pe motocicleta
In asemenea conditii, noul director general a cautat pe cineva dispus sa ia sub palaria lui revista mutilata. Redactia culturala nu a fost de acord sa o primeasca, singurul dispus fiind chiar dl Sarca, directorul Editurii Casa Radio. Bugetele de cheltuieli n-au mai fost separate si s-au varsat in oala comuna. De-aici, conflicte previzibile. Nimanui nu-i convenea situatia. Dupa sase luni de la desfiintarea postului de redactor-sef, dl Seuleanu a facut un hocus-pocus, a reinfiintat revista sub un alt format, cu o alta titulatura si, evident, cu un alt redactor-sef. Revista s-a numit „Universul Radio”. Toate bune si frumoase, dar in realitate nu a fost chiar asa, ne-a aratat dna Eftime. Conducerea Radiodifuziunii a inceput sa-i reproseze revistei ca are un tiraj prea mic, de 3000 de bucati, si deci nu e rentabila. Noul redactor-sef a fortat atunci si a impins tirajul la 10.000 de exemplare, ceea ce a fost un esec. Retururile au crescut, de la 30% la peste 60%, ceea ce, in conditiile de nesiguranta generala din Radio, a fost un bun prilej pentru unii de a arata cu degetul in directia revistei. Tirajul s-a intors la 3000 si revista s-a redresat. Cu toate acestea, toti cei din Radio care mai au ceva in cap sunt de acord ca revista arata prost.
Cel mai bun exemplu este numarul din 8 septembrie 2005, deci in plina desfasurare a Festivalului Enescu, la care Radiodifuziunea este unul dintre finantatori, cand pe coperta apare Loredana Groza, si nu cantand, ci calarind o motocicleta puternica. Total ilogic. Revista „Universul Radio” a fost marginalizata si umilita. O data cu schimbarea formatului si a continutului, a venit si schimbarea sediului. Unde va ajunge oare? Intr-o dugheana din Piata Matache? Trebuie amintit ca, pe timpul lui Seuleanu, revista a fost in pericol de a fi desfiintata, ajungand supliment al unui cotidian central. Totusi s-a salvat. Daca atunci a fost posibil, cu atat mai mult acum are indrituirea sa ramana pe linia de plutire, desi sunt destui care o doresc scufundata.
