În ziarele de vineri, citim un sondaj despre încrederea în clasa politică românească, povestea canalului conceput de Nicolae Ceaușescu, pe care s-au aruncat 130 de milioane de euro, pachetul de NPL-uri scos la vânzare de BNR, dar și despre cine a câștigat licitația pentru marca Steaua.
Ziarul Adevărul ne prezinta barometrul INSCOP Research referitor la dinamica vieţii politice, care arată că românii sunt în continuare favorabili, în mod majoritar, unei relaţii instituţionale calme între preşedinte şi premier. Mai bine de două treimi dintre români, mai exact 67,8% dintre respondenţi, apreciază activitatea preşedintelui Iohannis după primele 4 luni de mandat, 20,1% nu o apreciază, iar 12,1% nu ştiu sau nu răspund. În schimb, doar 41,1% dintre români apreciază activitatea premierului Victor Ponta în primele patru luni ale acestui an, nu o apreciază 46,9%, iar 12% nu ştiu sau nu răspund. 72,7% dintre respondenţi sunt de acord că atunci când au puncte de vedere diferite, preşedintele şi primul-ministru trebuie să găsească soluţii de compromis. Doar 16% validează ipoteza că preşedintele şi primul-ministru ar trebui să îşi menţină opiniile fără compromisuri, iar 11,3% nu ştiu sau nu răspund. Răspunsurile la această întrebare arată că, după ani de război politic dur, românii, în majoritatea lor, îşi doresc ca între cei doi poli ai puterii executive să existe un acord pe problemele de interes public. Anticipatele, puţin probabile Susţin organizarea de alegeri parlamentare anticipate 36% dintre respondenţi (în luna februarie, 33,4% susţineau organizarea de alegeri anticipate), în timp ce 50,2% declară că nu sunt de acord cu alegerile anticipate (46,2% nu erau de acord cu alegerile anticipate în luna februarie), iar 13,8% nu ştiu sau nu răspund. Aşadar în cele trei luni scurse de la acel moment, pare să se fi format o majoritate care respinge ideea alegerilor parlamentare anticipate, probabil pe considerentul crizei politice care ar însoţi un asemenea proces politic. Această ipoteză este verificată de faptul că 58,5% dintre români consideră că Guvernul ar trebui să îşi încheie mandatul la termen, la sfârşitul anului 2016, iar doar 29,6% preferă ca Guvernul să fie înlocuit cât mai repede, înainte de încheierea mandatului la termen. Când vine vorba despre şansele unei moţiuni de cenzură depusă de PNL, 49,8% dintre români consideră că un asemenea demers nu are şanse de reuşită, 22,8% sunt de părerea contrarie, iar 27,4% nu ştiu sau nu răspund. În februarie, întrebaţi dacă PNL va reuşi să dea jos guvernul Ponta în urma unei moţiuni de cenzură, 36,6% răspundeau negativ, 29,6% pozitiv, iar 33,8% erau non-răspunsuri. Creşterea procentului celor care consideră că o moţiune de cenzură nu are şanse de reuşită este un rezultat combinat al mai multor factori: pe de o parte, în ciuda ameninţărilor recurente din partea opoziţiei, aceasta a amânat de mai multe ori iniţierea unui asemenea demers; pe de altă parte, majoritatea a reuşit să se verifice de fiecare dată cu ocazia unor voturi importante date în Parlament.
Evenimentul Zilei ne prezinta povestea canalului conceput de Nicolae Ceaușescu pe care s-au aruncat 130 de milioane de euro. În 1985, s-a dat startul lucrărilor la cea mai importantă investiție în domeniul irigațiilor. Unirea printr-un canal a barajului de la Călimănești, Vrancea, cu Lacul Dridu, lalomița. Cea mai importantă investiție în agricultură, Canalul Siret-Bărăgan (198 de km), care ar aduce un surplus de 250 de milioane de euro la bugetul de stat, nu a mai primit fonduri în ultimii doi ani. Nici măcar în 2015 nu s-au alocat fonduri, deși premierul Victor Ponta a anunțat un excedent bugetar de 1,5 miliarde de euro. În acest timp, agricultorii din județele Vrancea, Buzău, Brăila, Ialomița, zone traversate de canal, continuă să facă agricultură pe terenuri semi-deșertice. „Nici cu tractorul nu se poate săpa în sol în unele perioade ale anului. Canalul ar fi benefic pentru întreaga populaţie din zonă. Fără un astfel de proiect nu ştiu dacă se mai poate face agricultură în această parte a ţării”, a spus Constantin Vlase, agricultor din zona orașului Mărășeşti (Vrancea).
Din Capital.ro, aflăm că românii tind să creadă mai degrabă că ceilalţi oameni vor să profite de pe urma lor decât să îi trateze într-un mod echitabil. Sub acest aspect, ţara se află pe locul 10 într-un top al neîncrederii condus de Maroc şi în care pe primele poziţii mai sunt şi alte două state din Balcani. La polul opus sunt ţările nord-europene şi cele din Extremul Orient unde oamenii sunt priviţi mai degrabă ca parteneri. Ne temem că ceilalţi ne trag ţeapă. Aşa reiese din topul privind neîncrederea realizat de World Values Survey şi în care România se află pe locul 10 într-un clasament în care pe primele două locuri se regăsesc Marocul şi Burkina Faso. La întrebarea dacă ceilalţi încearcă să profite de tine, răspunsurile pe o scală de la unu la zece au fost mai degrabă în sensul că totdeauna cineva este gata să trişeze decât să aibă un comportament corect faţă de noi. Nu suntem singurii din Balcani. Serbia şi Bulgaria chiar ocupă poziţiile trei şi patru, devansând Etiopia, Cipru, Polonia, Trinindad şi Tobago, precum şi Iranul. Neîncrederea românilor în partenerii de afaceri este chiar mai mare decât cea a cetăţenilor din state cum ar fi Chile, Ghana, Turcia, Argentina, Brazilia, Egipt, Spania, Columbia, Federaţia Rusă şi Ucraina. Românii de peste Prut sunt mai încrezători decât cei din graniţele ţării. Republica Moldova stă neaşteptat de bine în acest clasament, fiind poziţionată între Germania şi SUA. Slovenii, japonezii şi peruvienii au, de asemenea, încrederea mai zdruncinată decât basarabenii, conform sondajului privind percepţia vieţii preluat de Zero Hedge.
Ziarul Financiar ne informeaza BCR scoate la vânzare în bloc un pachet de NPL-uri de 3,6 miliarde de euro, practic cât a dat Erste la finalul lui 2005 pentru a cumpăra 60% din cea mai mare bancă locală, în cea mai scumpă achiziţie din sistemul bancar românesc. Astfel, BCR a scos la vânzare în piaţă cel mai mare pachet- bloc de credite neperformante din istoria României, ceea ce arată că cea mai mare bancă din România încearcă să-şi cureţe cât mai repede bilanţul afectat de criză. Conform unor surse din piaţă, memorandumul de prezentare a tranzacţiei a fost lansat, el adresându-se unui grup destul de redus de investitori străini, care pot gestiona un deal de asemenea dimensiune. Ofertele neangajante trebuie depuse până la finalul lunii, urmând ca apoi să înceapă şi procesul de due-dilligence, respectiv de analiză şi audit al creditelor neperformante scoase de BCR la vânzare. Apoi vor urma ofertele financiare, estimându-se ca în T4 să se închidă tranzacţia, asta dacă ofertele vor fi în parametrii aşteptaţi de Erste, acţionarul principal al BCR. Valoarea tranzacţiei s-ar situa într-o marjă cuprinsă între 400 şi 600 milioane de euro, sumă extrem de importantă şi mare pe care nu foarte mulţi investitori din lume o pot mobiliza imediat. Din acest motiv, memorandumul de prezentare nu este adresat „tuturor“. În acest pachet de NPL-uri sunt incluse credite din portofoliul BCR, dar şi expuneri pe companii româneşti aflate în afara bilanţului şi care au fost parcate fie la Viena, fie în altă parte.
Din Wall Street, aflăm că un dezvoltator de aplicații mobile din România câștiga 1.000-2.000 de euro net pe luna, însă tot mai mulți specialiști sunt recrutați de companii străine, a declarat Tudor Cobalas, unul dintre cofondatorii companiei de dezvoltare de aplicații mobile XL Team, în cadrul emisiunii Wall-Street 360. „Acum dezvoltăm foarte mult de echipe dedicate pentru companii din Vest, deci căutăm programatori care să poată lucra full time pentru proiecte. În paralel suntem deschiși pentru proiecte pentru piață locală. De curând am lansat o nouă platformă pentru o companie din industria energetica”. Cobalas afirmă că, dacă anul trecut recrutarea unui angajat dură două-patru săptămâni, durată s-a dublat în 2015. „Nu mai este vorba doar concurență locală, ci și internațională. Avem colegi care au plecat pentru oferte în Marea Britanie. Și se întâmplă și pentru potențialii angajați care ne spun că nu mai vin pentru că au oferte din straintate. Un dezvoltator pe mobile în România poate câștiga în medie 1.500-2000 de euro net, pe luna, în timp ce în străinătate, media este dublu sau triplu.
Gândul.info ne prezintă trei motive pentru care Consiliul Concurenţei a cerut eliminarea procentului de 30% din Codul Silvic. Primul motiv în susţinerea propunerii este că noile dispoziţii prin care se intervine în piaţă nu sunt motivate, în expunerea de motive de un interes public major, astfel încât să poată fi justificată o derogare de la reglementările legale în domeniul concurenţei. Al doilea motiv subliniaza ca, analizată prin prisma prevederilor legale în materia concurenţei, această limitare a cantităţii de masă lemnoasă (30% dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie achiziţionat de către un operator/grup de operatori) reprezintă o barieră pe piaţa comercializării masei lemnoase, fiind de natură să limiteze posibilitatea operatorilor economici de a achiziţiona sau procesa masă lemnoasă, ceea ce poate afecta concurenţa care trebuie să se exercite cu ocazia licitaţiilor pentru vânzarea masei lemnoase din fondul forestier naţional. Totodată, limitarea cantităţii de masă lemnoasă care poate fi achiziţionată de către un operator/grup de operatori din fondul forestier proprietate publică ar putea reprezenta un avantaj pentru unii operatori, în condiţiile în care se poate demonstra că statul renunţă la nişte venituri pe care le-ar fi obţinut în absenţa acestui prag”, este cel de-al doile motiv invocat de Consiliul Concurenţei care atrage atenţia că menţinerea acestei limitări poate avea drept consecinţă declanşarea procedurii de infringement împotriva României. Un al treilea motiv pentru care se cere eliminarea pragului de 30% şi preempţiunii pentru producătorii de mobilă ar fi că favorizarea producţiei de mobilă în în detrimentul altor sectoare care achiziţionează sau procesează masă lemnoasă sub formă de lemn fasonat poate avea efect anticoncurenţial prin limitarea libertăţii comerţului sau stabilirea unor condiţii discriminatorii.
Hotnews ne explica cum și-au bătut joc de păduri partidele în ultimii 15 ani. În contextul modificării Codului Silvic al României, PSD, UDMR și PNL se dau mari apărători ai pădurilor României și se acuza reciproc de „pactizare” cu cei care fac defrișări masive. În ultimii 15 ani însă, indiferent cine a fost la putere, pădurile țării au fost decimate considerabil și nimeni nu a luat măsuri drastice pentru oprirea fenomenului. Din contra, legislația în domeniu a fost relaxată pentru că cei care fac afaceri cu aurul verde al României sau dezvoltatorii imobiliari care construiesc în pădure să aibă de câștigat. Președintele Klaus Iohannis este acuzat de PSD că face lobby pentru firmă austriacă HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER. Dar PSD omite că această firmă a crescut în principal datorită unor contracte încheiate pe vremea lui Adrian Năstase, care dădeau posibilitatea companiei să pună mână pe jumătate din lemnul din pădurile de stat ale României. În plus, compania a fost acuzată în mai multe rânduri că ar cumpără lemn tăiat ilegal, însă camioanele încărcate cu bușteni circulă pe șosele, iar locațiile fabricilor HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER sunt cunoscute, dar nici un partid aflat până acum la guvernare nu a luat măsuri în acest sens – adică intensificarea controalelor legate de proveniența lemnului. Dacă organele de control păzeau porțile fabricii, iar firmă cumpără lemn tăiat ilegal, sigur puțeau fi prinși. Apoi, atât în Codul Silvic adoptat în 2008, cât și în proiectul de acum, atât PNL, cât și PSD au permis să se construiască în pădure, iar de-a lungul timpului s-a tot încercat mărirea suprafeței pe care se pot edifica clădiri. Această prevedere a afectat în special pădurile din jurul marilor orașe și din zonă stațiunilor turistice, unde suprafața verde a scăzut considerabil, zeci de politicieni având case în aceste zone
Din Prosport aflăm ca evaluarea mărcii Steaua este aproape să se transforme într-una dintre situaţiile obişnuite pentru români, cu bani publici, cifre ascunse de ochii publicului şi detalii îndoielnice despre cei la care ajung aceste contracte. Licitaţia a fost câştigată de SC Eval Best, un SRL care o are în spate pe Gabriela Breza, un personaj cu un trecut controversat. Aşa cum ProSport a anunţat în exclusivitate, licitaţia pentru evaluarea mărcii a fost câştigată de SC Eval Best SRL, o firmă de apartament dintr-un sat din Chiajna, care nici măcar nu are site. În încercarea de a obţine mai multe informaţii despre firma care va contura următorul pas în relaţia dintre CSA Steaua şi FCSB, ProSport a contactat-o pe Gabriela Breza – administratora SC EVal Best -, care ne-a tăiat-o însă scurt: „Dar nu este problema dumneavoastră…”. Ulterior, a încercat să ne convingă că am greşit numărul, pentru ca tot dumneai să recunoască totuşi că este asociată la firma care a câştigat licitaţia. Spre deosebire de celelalte firme care au participat la licitaţie, PRECISS CONSULTING (Barcelona) şi Birou Expert Contabil Trocan A. Cornel (Calafat), cei de la SC Eval Best au refuzat orice dialog. O atitudine neobişnuită, lipsită de transparenţă, care a atras atenţia.
