Pe bloguri citim, joi, despre controversa legată evacuarea clădirilor trustului Intact.
Mosie Guran scrie, pe blogul său, despre controversa legată de evacuarea sediilor trustului Intact.
„Cheia victimizării Antenelor nu stă în amânarea evacuării, asumată public de către Victor Ponta, ci în decizia luată cu bagajele strânse, săptămâna trecută, de către fostul șef al ANAF, Gelu Diaconu. Doar nu credeți că acesta era un dușman al lui Voiculescu, nu? De ce acum? De ce nu s-a mai abținut o zi Diaconu, dacă aproape un an și jumătate a făcut-o? De n-a făcut-o imediat după plecare lui Ponta de la guvern, acum trei luni? Probabil lucrurile s-ar fi întâmplat oricum în perioada următoare, dar schimbarea lui Diaconu a precipitat lucrurile. Odată dat ordinul, care este legal, noul șef al Fiscului ar fi comis un abuz să îl anuleze. Oprirea curentului (singurul lucru ce se poate întâmpla peste două zile) ar face așadar un serviciu Antenelor. Oricum au back-up, au studiouri în afara clădirilor respective ce vor prelua emisia, până la operaționalizarea planului de mutare. Totul e un circ calculat, menit să justifice o reacție de tip politic, ce poate fi intrarea în luptă electorală a unora dintre vedetele Antenelor, prin preluarea unui partid existent sau crearea altuia nou.Imaginați-vă cât de mișto se vor plia pe această manevră exact sloganurile de schimbare a clasei politice, transformând indignarea din toamnă într-o reacțiune de fapt, în manipularea deșteaptă a unui lord sith aflat în pușcărie către puterile unui împărat..[…] Ceea ce nu îmi place este capcana în care au căzut senatorii, aproape toți senatorii, dar și premierul Dacian Cioloș, transformând acest plan de marketing politic într-o adevărată dezbaterea națională. Campania electorală tocmai a început și a început printr-o manevră a naibii de perversă”, scrie Guran.
Și pe Zoso.ro citim despre ipoteza lansată de Moise Guran, cu privire la scandalul evacuarii Antenelor.
„Am urmărit azi o oră circul penibil din Parlament, patronat de slugoiul Călin Popescu Tăriceanu, șeful partidului de buzunar ALDE. Apoi am citit la Moise despre cum tot circul ăsta duce la un partid. Și are dreptate”, scrie bloggerul.
Cristian China Birta scrie despre Siria, care va organiza un campionat național de fotbal, în ciuda situației politice și social tensionate din țară.
„Mai este timp de fotbal în tot acest carusel al nebuniei și al morții? Ei bine da, răspunsul este afirmativ. Siria mai are timp să organizeze un campionat național, să trimită echipele de club în competițiile asiatice, ori să spere că naționala mare se va califica la Campionatul Mondial din 2018. Printre bombe și lupte de stradă, în Siria se joacă fotbal. Recent s-a reluat campionatul intern, în care luptă, din punct de vedere sportiv, 19 echipe, împărțite în două grupe. După ce se încheie sezonul regulat, primele trei din fiecare serie intră în play-off, cu bonificații de 3,2, respectiv un punct. Jaish, campioana en-titre, ca și Al Wahda sunt implicate și în Cupa AFC. Al Wahda chiar a jucat recent, în Liban, câștigând cu 2-0 în fața turkmenilor de la Balkan. Echipa națională U17 a Siriei, deși fără mulți titulari, câțiva pieriți în război, alții refugiați, a fost la Campionatul Mondial rezervat acestei categorii de vârstă. Echipa națională de seniori a Siriei este în cărți, incredibil, pentru calificarea la Mondialul rusesc din 2018 […] În Siria, așa jertfită și îngenuncheată de teroare, fotbalul refuză să moară. O victimă a războiului fratricid de pe teritoriul sirian este fostul președinte al Federației de la Damasc, Marwaan Arafat, rudă cu Raed Arafat, care a fost ucis în timpul conflictului, în 2012”, scrie bloggerul.
Victor Kapra scrie despre acordarea titlurilor de doctorat în România, în comparație cu Germania.
„Inflația de doctori pe bază de plagiat este doar vârful icebergului. Incompetența profesională s-a construit solid și perseverent în România în ultimii 25 de ani: facultăți particulare sau de stat la care examenele se trec pe bază de bani strecurați de studenți la profesori, lucrări de licență cumpărate, profesori universitari rămași cu mintea în secolul trecut. În Germania, există obiceiul ca profesioniștii cu competențe deosebite să-și treacă în fața numelui cuvântul „doktor”. Și sunt respectați. Nu numai că titlul le este acordat numai după o verificare intelectuală riguroasă, ci și pentru că cei prinși (uneori doar bănuiți) de plagiat sunt obligați să-și dea demisia imediat, indiferent de cât de înaltă e funcția.
