Manualele de istorie din viitor, depinzand de locul in care vor fi publicate, vor opta pentru una din doua abordari posibile, atunci cand vor atribui responsabilitatea pentru actuala criza financiara si economica globala. O abordare va da vina pe reglementarea prea lejera, politica monetara comoda si economisirea neadecvata din SUA. Cealalta, promovata deja de fosti si actuali oficiali americani precum Alan Greenspan si Ben Bernanke, va da vina pe enormul bazin de lichiditate creat de tari din Asia de Est si Orientul Mijlociu, in care economisirea a atins un grad foarte inalt. Toata aceasta lichiditate trebuia sa ajunga undeva, destinatia logica fiind tara cu cele mai profunde piete financiare, adica SUA, unde lichiditatile au umflat preturile actiunilor pana la cote nesustenabile.
Observati numitorul comun asupra caruia s-au inteles cele doua tabere: dezechilibrele globale in economisire – rate scazute in SUA, ridicate insa in China si alte piete emergente – au jucat un rol-cheie in criza, pentru ca le-au permis americanilor sa se intinda mai mult decat le permitea patura. I-au incurajat pe finantatori disperati dupa profituri de pe urma unor fonduri fabuloase sa le riste mai speculativ. Daca exista vreun consens in toata afacerea, atunci el persista asupra imposibilitatii de a intelege formarea si spargerea balonului fara luarea in calcul a dezechilibrelor globale.
A preveni viitoare crize similare cu cea prin care trecem implica asadar rezolvarea problemei dezechilibrelor globale. Din acest punct de vedere, primele semnale sunt imbucuratoare. Americanii au inceput sa economiseasca din nou. Dupa cum ne arata cele mai recente date, deficitul balantei comerciale americane a scazut de la 60 de miliarde de dolari la doar 26 de miliarde. Printr-un simplu calcul aritmetic stim deci ca in restul lumii s-au redus proportional surplusurile.
Dar o data ce familiile americane isi vor reconstitui rezervele pentru pensionare, s-ar putea reintoarce la exuberanta. si, intr-adevar, Administratia Obama si Rezerva Federala fac tot ce le sta in putinta pentru a impulsiona cheltuirea banilor. Singurul motiv pentru care deficitul comercial al SUA continua sa scada este ca tara se mentine intr-o recesiune severa, care duce la prabusirea in paralel a importurilor si exporturilor deopotriva.
O data cu revenirea din recesiune, ambele ar putea ajunge din nou la nivelurile precedente, iar deficitul extern de 6% din PIB-ul american se va intoarce. De fapt, nu a avut loc nici o schimbare semnificativa in preturile relative ori in deprecierea dolarului, sau cel putin nu una de o asemenea magnitudine incat sa inaugureze o modificare permanenta a modelelor de comert sau consum.
Masura in care dezechilibrele globale se vor reduce definitiv va depinde in principal de decizii luate in afara SUA, in special in state precum China. Prognoza asupra acestor decizii atarna la randul ei de motivele pentru care aceste tari au ajuns de fapt la asemenea surplusuri.
O perspectiva asupra problemei este ca surplusurile au fost un corolar al politicilor care au favorizat cresterea bazata pe exporturi ale Chinei si care au functionat atat de bine un timp indelungat. Este de inteles ca liderii chinezi sunt reticenti in a abandona un model testat si confirmat. Ei nu pot restructura economia instantaneu. Nu pot muta peste noapte muncitorii care picteaza jucarii la Guangdong in vestul Chinei, unde sa construiasca scoli. Au nevoie de timp pentru a tese o plasa de securitate sociala capabila sa incurajeze familiile chineze sa-si reduca economisirea din precautie. Daca aceasta optica este cea corecta, ne putem astepta sa asistam la renasterea dezechilibrelor globale dupa trecerea recesiunii si sa constatam ulterior doar un regres lent.
Cealalta viziune: China nu a contribuit la dezechilibrele globale doar prin exporturile sale de marfuri, ci si prin exportul de capital. Ce i-a lipsit Chinei nu a fost cererea de bunuri de consum, ci oferta interna de active financiare de inalta calitate. Pe acestea din urma le-a gasit insa in SUA, cu precadere sub forma unor bonuri de tezaur si a altor titluri garantate de stat, impingand in schimb alti investitori spre plasamente mai speculative.
Evenimentele recente nu au imbunatatit statutul SUA de furnizor de active de calitate. China va continua sa-si dezvolte pietele financiare si capacitatea de a genera asemenea active financiare interne de calitate. Dar si asta va cere timp – timp in care SUA continua sa dispuna de cele mai lichide piete financiare din lume. Din nou, aceasta interpretare presupune reaparitia dezechilibrelor globale o data cu depasirea recesiunii si regresul lor gradual ulterior.
O evolutie care ar schimba aceasta prognoza este aceea in care China ajunge sa considere investitiile in active financiare americane o afacere proasta. Omniprezenta deficitelor bugetare americane ar putea genera o teama de plasamente perdante in bonurile de tezaur SUA. O politica de facto prin care datoria va fi inghitita de inflatie ar putea spori aceasta teama. La acel moment China si-ar scoate banii, dolarul se va prabusi, iar Rezerva Federala ar fi fortata sa ridice dobanzile, aruncand SUA inapoi in recesiune.
Doua premise ne-ar putea face sa speram totusi la evitarea acestui rezultat dezastruos. Una e ca Beijingul sa manifeste bunavointa, dorind sa stabilizeze economia SUA si a lumii. Cealalta este ca Administratia Obama si Rezerva Federala sa ofere detalii despre cum vor elimina deficitul bugetar si sa evite inflatia o data ce va trece recesiunea. A doua optiune e evident de preferat. La urma urmei e intotdeauna mai bine sa-ti controlezi propria soarta.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
