Nu am mai fost pana acum in Revenge si am avut o surpriza placuta: un club rock neasteptat de curatel, in care impresia de pivnita e atenuata de canapele de lounge de pe margine si stinghiile de pe tavan, insa respectand politica de preturi a unui club de genul asta, cu bere la 5 lei. Locul e mic, cu o singura incapere si asta inlatura impresia neplacuta de hangar subteran care o comunica de obicei cluburile rock – da o oarecare intimitate. Plus pozele de la intrare, colorate, inramate si sclipind de curate, in sfarsit, mai domestic asa. Era sambata, iar playlist-ul pana la o anumita ora (23.00) a fost neasteptat de bun pentru o seara de week-end, net mai inteligent decat in Fire sau chiar in B52 – a cuprins chiar piese indie depresive sau Kraftwerk.
Dupa aceea, cand s-a umplut de public, playlist-ul a devenit insuportabil, in fine, "de week-end" – cu un abuz de raggae (raggae rock, raggae hip-hop, raggae pop gen Patrice, toate combinatiile posibile). Ok, toata lumea stie ca raggae vinde in Romania, ca raggae a devenit hit de discoteca, iar playlist-urile de week-end sunt obligate sa contina cat mai mult raggae, dar nu dai totusi intreaga noapte asa ceva. Incerci sa fii comercial si intr-alt fel. M-a mai deranjat si ca un tip de la masa unde stateam a fost trimis acasa sa-si schimbe pantalonii de trening cu niste pantaloni mai selecti – "ia si tu un blug, nu esti acasa aici".
Revenge e totusi o bomba de rockeri, nu un restaurant de hotel, ca sa justifice un "dress code", un cod de imbracaminte. In plus, toti de la masa eram la o aniversare si era vizibil ca ne simtim bine; asta m-a intristat, sa strici asa dispozitia oamenilor, zau, nu se face, adica esti un pic atent si la cum se simt oamenii, nu le tai asa dispozitia – nu, pe bune, chiar nu se face.
