» In Europa comunitara, luna noiembrie este dedicata festivitatilor si evenimentelor care celebreaza implinirea a 20 de ani de la prabusirea comunismului, marcata simbolic prin daramarea Zidului Berlinului.
» In aceste zile, bucurestenii se pot delecta cu o expozitie foto care pune in paralel transformarile din Berlin si Bucuresti, dupa ’90, o selectie de filme beneficiind de perspectiva relaxata asupra comunismului apartinand generatiei de dupa 2000 sau o expozitie care documenteaza miscarile anticomuniste din Europa anilor 1945-1989.
Inainte de 21-22 decembrie, a fost 9 noiembrie 1989, ziua cand guvernul comunist din Republica Democrata Germana a anuntat ca locuitorii Berlinului de Est pot circula fara pasaport pe teritoriul interzis de dincolo de Zid, aflat in partea capitalista a orasului. Cu tot izul lor formal, manifestarile organizate la 20 de ani de la evenimentul care a fost adoptat simbolic ca data a prabusirii totalitarismului estic au avantajul de a scoate discutia despre revolutia romana si comunismul romanesc de pe orbita autista pe care se desfasoara astfel de festivitati din ‘90 incoace, cu Securitatea, teroristii, geniul malefic Ceausescu. Pentru generatiile mai noi, comunismul si postcomunismul romanesc devin mai credibile daca sunt plasate intr-un context european comparativ.
Bucurestiul, prin oglinda Berlinului postcomunist
Astfel, Zilele Culturii Germane au programat o expozitie de fotografie, "Mapping Bucharest-Berlin", cuprinzand fotografii din arhiva artistului Joseph Kiraly. Evenimentul, gazduit de Carturesti Verona (mai exact de cafeneaua sub_Carturesti), contine fotografii din istoria postcomunista a celor doua capitale. Expozitia intereseaza probabil in special publicul tanar, Berlinul fiind, la ora actuala, centrul culturii alternative din Europa. Dupa evenimentele din decembrie, Josif Kiraly a calatorit de multe ori la Berlin, documentand in special viata cotidiana si oamenii, in spatele carora se profileaza transformarile urbanistice ale orasului. Bucurestiul este si el "inregistrat", astfel ca expozitia pune in oglinda doua tranzitii de la comunism la capitalism, o comparatie din care Bucurestiul nu iese neaparat sifonat: fotografiile berlineze ale lui Kiraly surprind caini maidanezi, cladiri decrepite sau boschetari (cu diferenta ca ai lor arata mai sanatosi decat ai nostri). Atmosfera pare, pana la un punct, aceeasi: trezirea la realitatea seaca a postcomunismului, dupa ce euforia daramarii totalitarismului de stanga s-a dus. Pe de alta parte, in fotografiile lui Kiraly Bucurestiul respira totusi un aer mai batranicios si mai static, in comparatie cu Berlinul, care e surprins in special prin imaginile, destul de comerciale, ale culturii alternative: intr-una din imagini, de exemplu, apare un grup de artisti cu cagule pe fata, marsaluind pe strada cu marionete, intr-alta – un breakdancer se pregateste sa faca "o elice" (un sir de rasuciri rapide facute stand in cap) in spatiul aseptic al unei statii de metrou.
Dacia, transformata in dric cu termopane
La Muzeul Taranului Roman, in cadrul proiectiilor din cadrul "Noului Cinematograf Roman", Radu Mihaileanu ne propune o selectie de filme dedicate celor 20 de ani scursi de la caderea Zidului Berlinului. Ce leaga tematic filmele e perspectiva degajata asupra comunismului, centrata asupra vietii de zi cu zi. Din selectie nu puteau lipsi "Good Bye, Lenin", al lui Wolfgang Becker, filmul care lanseaza viziunea blanda asupra comunismului (care nu mai e citit din perspectiva Istoriei mari, ci din aceea, mai relativista, a oamenilor simpli care l-au trait), dar si mai recentul "Amintiri din Epoca de Aur 1. Tovarasi, frumoasa e viata!", filmul omnibus al lui Cristian Mungiu. Selectia a inclus si o premiera, "Dacia, dragostea mea", regizat de stefan Constantinescu si Julio Soto, un documentar inchinat automobilului romanesc emblema, care devine, metonimic, simbolul capabil sa dea seama de evolutia societatii romanesti. De la Dacia 1100, trecand prin Dacia 1300 cu imbunatatiri, pana la Logan-ul actual, cu care Romania a iesit pe pietele internationale, masina a fost condusa de mai multe generatii de romani pe care filmul ii portretizeaza cu umor. Dacia este, de fapt, un pretext pentru a da seama de mai multe tipologii umane. Pensionari nostalgici ai comunismului, oameni de afaceri, soferi de pompe funebre, capsunari sunt descrisi cu umor tandru. De un haz nebun este o Dacie papuc cu termopane transformata in dric sau povestea sateanului de langa Targoviste care, pe 22 decembrie 1989, a cazut langa Dacie la vederea cuplului de fugari Ceausescu. "Dacia, dragostea mea" este, de fapt, o dramatizare si o expandare a unui proiect mai vechi al artistului, "Dacia 1300, generatia mea", din 2003.
Anticomunismul anilor ‘90, revizitat
Expozitia istoricului maghiar Andrea Varga de la parterul Reprezentantei Comisiei Europene, "O poveste despre libertate", este, intr-un sens, cea mai conformista, in maniera expozitiilor organizate in anii ‘90: imaginile sunt in majoritate desprinse din Marea Istorie a evenimentelor revolutionare – fotografiile alb-negru documenteaza in special miscarile sociale care au zguduit Estul (Revolutia din ’56, Primavara de la Praga, grevele din Polonia anului 1980 si, fireste, evenimentele convulsive din 1989 prin care comunismul a fost maturat in Europa de Est). Publicul poate vedea o multime de fotografii cu oameni de stat in balonzaide sobre, sovietice; daca va era dor de dinozauri ca Gyula Horn sau Erik Honecker, expozitia e un must see. In rest – fotografiile tipice din piete publice, cu oameni tinandu-se de mana sau alergand speriati (spre Poarta Brandenburg, in cazul Berlinului). Imaginile respira un aer de familie, sunt parca versiuni ale revolutiei romane. Fotografia cea mai impresionanta e una cu Papa Paul al II-lea, singur in mijlocul unei piete pustii – impresionanta fiindca fotografiile cu Papa sunt invariabil in timpul bailor de multime sau oficiind de la amvon. Ca o concluzie, expozitia lasa impresia de déjà vu, de eveniment care, artistic vorbind, s-a tot facut din 1990 incoace. Nici ideea de a lipi printurile imaginilor pe piese de domino (inalte cam de 1,50 m) nu reuseste sa dea un aer proaspat expozitiei: metafora prabusirii regimurilor comuniste din Est pe principiul dominoului e moneda curenta din 1990 incoace.
Noiembrie, luna in care comunismul e pus sub reflector
Evenimentele dedicate caderii comunismului continua si in intervalul urmator. Astfel, de miercuri (mai exact, in intervalul 11-29 noiembrie), MTR prezinta o expozitie, "Numitorul comun: moartea", care documenteaza zece actiuni de deshumare a unor opozanti ai regimului comunist, executati de Securitate in perioada 1948-1952. Actiunile au fost realizate de catre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania in perioada 2007-2009, in urma solicitarilor venite din partea rudelor si a urmasilor celor morti. Cazurile prezentate in cadrul expozitiei cuprind un numar de 17 persoane executate. Expozitia cuprinde obiecte descoperite asupra celor impuscati, fotografii (de familie, din arhiva fostei Securitati, din timpul actiunilor arheologice de deshumare), imagini video de la deshumari si interviuri cu rude si urmasi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut. Tot miercuri, dar de data asta la sediul ICR de pe Aleea Alexandru, va avea loc, in prezenta autorului, vernisajul expozitiei "Flashback: Clisee voalate din Epoca de Aur si anii tranzitiei", semnata de fotograful Florin Andreescu. Expozitia rememoreaza perioada 1975-1995, cu alte cuvinte, perioada de declin economic a Romaniei, cand oamenii exclamau "E tot mai rau!" – expozitia prezinta cozi la paine, venirea minerilor in Bucuresti, dozatoare de suc, primele telenovele de la TV.
