Prin implantarea în Occident de think-tank-uri, fundaţii, media şi biserici pro-Moscova, regimul preşedintelui Vladimir Putin nu încetează să promoveze campanii de lobbying, adevărate „cântece de sirenă“.
Preşedintele Rusiei pare să fi adoptat principiul filosofului chinez Sun Tzu „Războiul este arta înşelătoriei“ scrie Cecile Vaissie, universitar specialist în studii ruse la Universitatea din Rennes. Deşi nu duce un război în ţările UE, liderul de la Kremlin implantează reţelele sale în unele dintre membrele Uniunii cum este cazul Franţei. Şi plătind media francofonă care îi susţine cauza, Kremlinul caută să seducă şi să finanţeze politicieni, descendenţii emigranţilor ruşi, artişti şi universitari. Putin a făcut din reţelele sale în străinătate o prioritate, în pofida crizelor economice, politice şi sociale pe care le traversează ţara sa. Încă ancorat într-o viziune imperială a Rusiei, el difuzează mituri propagandistice şi ideologii complotiste. În Rusia, o conştiinţă imperială persistă şi este cultivată de liderii ei, interesaţi de puterea de influenţă exterioară. Ei se referă la ex-URSS, dar şi la Imperiul rus dinainte de 1917. Şi consideră că ţări ca Ucraina, Georgia, Moldova (Republica) sau ţările baltice fac parte din sfera de influenţă rusă.
Kremlinul utilizează o „armată de trolli plătiţi“, mercenari în serviciul propagandei ruse. În Rusia sunt „uzine de trolli“, finanţate de serviciile secrete pentru a interveni asupra forumurilor, reţelelor sociale şi site-urilor de informaţii, atât în Rusia, cât şi în străinătate. Reţelele Kremlinului sunt prezente în politica franceză, folosind clivajele politice partizane. Anti-americanism, anti-NATO şi anti-UE, reţelele Kremlinului cuprind atât extrema dreaptă, cât şi extrema stângă de pe eşichierul politic, fără a uita suveraniştii şi o parte a dreptei sarkoziste.
Un „nou Komintern“
În ultima sa carte apărută, Cecile Vaissai dezvăluie contururile a ceea ce pare a fi un nou Komintern. Spre deosebire de cel care a existat în era URSS, cel de astăzi se sprijină mai mult pe valorile conservatoare şi încearcă federalizarea în jurul Rusiei a partidelor suveraniste europene şi pune pe primul loc în Franţa, Frontul Naţional (extrema-dreaptă care a putut împrumuta uşor bani din Rusia) şi dreapta Republicanilor (care şi-a înmulţit misiunile aleşilor la Moscova şi protestele contra sancţiunilor). Şi caută de asemenea susţinere în cercurile cele mai diverse. Noua sa carte apărută, „Reţelele Kremlinului în Franţa“ dezvăluie rotiţele acestei munci de influenţă şi detaliază naşterea şi funcţionarea acestei organizaţii notând cu ironie că Rusia, la ea acasă vânează „agenţii străinătăţii“. Povestea permite înţelegerea în ce punct efortul de influenţă al Rusiei în sânul ţărilor occidentale se sprijină pe o muncă profundă, angajată de multă vreme. Descoperim „uzinele de trolli“ şi media ruse difuzate în franceză care fac propagandă actualului regim din Rusia şi observăm efortul financiar al Kremlinului pentru susţinerea acestei maşini de propagandă. În cadrul reţelelor care se activează în favoarea Rusiei, se regăsesc unele personaje omniprezente. De partea rusă, sunt doi miliardari – unul dintre ei, Vladimir Iakunin, este foarte apropiat de Vladimir Putin în timp ce celălalt, Constantin Malofeev, acţioneză „mai independent“, dar niciodată contra intereselor Kremlinului.
De partea franceză, autoarea prezintă o cohortă de „idioţi utili“, cărora le dă numele şi meseriile, un exerciţiu destinat trezirii conştiinţelor adormite de o otravă cotidiană – dezinformarea venită de la „uzinele de trolli“ ale lui Putin. Kremlinul reutilizează vechile procedee ale KGB-ului – preferă să se bazeze pe imaginea sa în plan internaţional în timp ce reduce la tăcere populaţia în Rusia. Societatea rusă nu are nimic democratic, drepturile omului sau ameliorarea nivelului de viaţă nu reprezintă o prioritate. În schimb, puterea rusă vrea să facă din Rusia o putere de neocolit şi să deţină o adevărată influenţă în această lume multipolară.
