Demult nu am mai primit atâtea telefoane sau mesaje scrise din Republica Moldova de la oameni disperaţi cum am primit în ultima perioadă. Şi nu de la oameni din păturile cele mai de jos, sărăcite şi disperate. Toate mesajele primite sunt legate de dezamăgirea şi de lipsa totală de încredere în clasa politică actuală, fie că se numeşte „pro-europeană“, fie că se numeşte „pro-rusă“. Tot mai mulţi oameni pleacă din Republica Moldova (RM) din lipsă de orizont şi sens, din lipsă de minime garanţii politice, economice şi sociale. Cei foarte săraci de mult au uitat şi să plângă. Ei nu pot nici măcar să fugă de sărăcie, căci fuga a devenit pentru unii un lux mult prea scump.
Ce sfaturi poţi să le dai părinţilor şi bunicilor tăi când pensia lor se reduce la 1 euro pe zi după o viaţă de muncă foarte grea? Ce sfaturi poţi să le dai celor care sunt nevoiţi să-şi lase copiii şi familia pentru a străbate jumătate de Europă sau Rusie în căutarea unui loc de muncă, în mare parte la negru, pentru a-şi întreţine familia? Să le spui să voteze şi să susţină autointitulata „guvernare pro-europeană“? Au susţinut-o de atâţia ani şi rezultatul a fost unul catastrofal, un mare colaps şi furt generalizat, fără precedent în istoria RM. Să le spui că varianta cu opoziţia „Dodon&Usatîi“ este mai realistă? Nu, aceştia sunt parte a aceluiaşi sistem şi oferta lor politică nu e cu nimic diferită de cea a guvernării Plahotniuc, omul negru al politicii moldave.
Cetăţenii RM sunt prea demoralizaţi şi flămânzi pentru a mai fi speriaţi de „baubaurile“ geopoli-tice. Sărăcia şi disperarea au atins cote îngrijorătoare, de aceea spun că Moldova nu mai este o miză geopolitică, ci un caz umanitar.
Recent, The Legatum In-stitute, un centru analitic din Marea Britanie, arăta că Republica Moldova este țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Europa. Ea se situează pe poziția a 92-a din cele 142 de state din întreaga lume la toate cele opt categorii: economie, educaţie, sănătate, libertatea per-soanei, securitatea, antrepreno-riatul, managementul şi capitalul social. Un studiu al ONU ne arăta că RM se plasează pe locul 107 din 188 în clasamentul privind nivelul de trai în toate ţările lumii şi, din nou, cel mai scăzut nivel de trai din Europa.
Sărăcia, inegalitatea socială şi economică sunt problemele majore ale acestei ţări numite „slabă şi captivă“. Să aruncăm puţin privirea spre câteva date statistice pentru a înţelege câte ceva din tragedia acestei ţări:
– În afara ţării sunt plecaţi la muncă aproximativ 700.000 de cetăţeni, jumătate din forţa activă a ţării. Mai mult de jumătate sunt în Rusia, cealaltă parte în ţările UE. Criza din Rusia din ultimii ani afectează grav situaţia muncitorilor moldoveni aflaţi acolo.
– În Republica Moldova, peste 150 de mii de copii sunt separaţi de părinţii plecaţi la muncă peste hotare. Amintim că RM mai are aproximativ 3,5 mil. de locuitori. A pierdut aproape 1 mil. de cetăţeni în 25 de ani de statalitate.
– În 2013 au intrat în ţară 1,61 miliarde de dolari. Într-un top realizat de Banca Mondială, Moldova figurează pe primele locuri după ponderea remitenţelor în PIB. În RM, cifra este de 24 de procente. Între timp, din cauza crizei din Rusia şi UE, situaţia s-a înrăutăţit.
– Potrivit datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), la 1 ianuarie 2015 pensia medie în Republica Moldova era de 1.087 de lei (aproximativ 55 de euro). Aceasta acoperă doar 65 la sută din minimul de existență de care are nevoie un bătrân din Moldova. Totodată, salariul minim în sectorul real al economiei este 1.900 de lei (aproximativ 92 de euro).
– În RM, din totalul populației, 58% constituie populația rurală, adică 3 din 5 locuitori ai Moldovei trăiesc la sat, dintre care 1 din 6 locuitori rurali este salariat, iar 1 din 38 locuitori primește salariu din activități agricole.
– Structura veniturilor în RM: 31% – activitate salariată, 20% – activitate agricolă individuală, 21% – prestații sociale, 20% – transferuri din afara țării.
Lista ar putea continua la nesfârşit. Întrebarea este: cum s-a ajuns aici? Cum e posibil ca o ţară care, recent, era prezentată ca un „model de succes“ de către „partenerii strategici“ occidentali să devină în doar un an „caz umanitar“? Cum e posibil ca o ţară, cu populaţia ei cu tot, să devină captiva unui clan de mafioţi care-şi ascunde furturile sub flamura „pro-europeană“? În acest moment, 88% din populație consideră că direcția în care aceasta se îndreaptă este una greșită și doar 8% cred că aceasta este bună. Acestea sunt întrebări la care ar trebui să răspundem pentru a înţelege ce se întâmplă acolo. În rubrica pe care o voi ţine la „România liberă“ voi încerca să răspund în următoarea perioadă la unele dintre ele.
Vasile Ernu este scriitor, autor al unor cărţi traduse în peste zece limbi, precum: „Născut în URSS“, „Ultimii eretici ai Imperiului“, „Sunt un om de stânga“, „Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor“
