„Trebuie o altă clasă politică. În partidele astea, eu m-am uitat şi la liberali, şi la PSD, şi la PDL, ar fi generaţia asta de 40 de ani care este, acum trebuie să-i dai drumul, nu să ţii capacul pe ea“ – spune șeful statului. Așa este. Generația de 40 de ani este pregătită să preia controlul. O generație de reptile politice de 40 de ani care a început să lovească puternic în pereții acvariilor partidelor unde a fost ținută până acum. O generație politică cu sânge rece care adulmecă mirosul de sânge cald al prăzii și vrea să fie lăsată în libertate. O generație care abia așteaptă să-și devoreze creatorii și să-și împartă prada puterii între ei. Acesta este prototipul noilor politicieni creat de sistemul politic care s-a perpetuat la conducerea țării în ultimii 24 de ani.
Victor Ponta a avut norocul, sau ghinionul, să fie primul reprezentant al generației de 40 de ani care a ajuns în vârful puterii. Contextul politic i-a favorizat o ascensiune rapidă, mai întâi la vârful celui mai mare partid politic, apoi în fruntea Guvernului României. A învățat destul de repede comportamentul de reptilă cu sânge rece, a învățat cum să-și devoreze inamicii politici, cum să-i hărțuiască psihic până când, obosiți, aceștia ajung să se distrugă singuri. A învățat că nu poți să supraviețuiești altfel într-o lume politică dominată încă de bătrânii șacali politici, cu atât mai mult să ajungi în vârful piramidei politice. Și-a devorat mentorii politici, își devorează baronii din partid, și-a devorat partenerul de alianță și acum așteaptă prada cea mare, care, spune el, va veni la sfârșitul acestui an.
Disprețul față de Victor Ponta și ascensiunea lui este un liant puternic care îi unește pe Traian Băsescu și Crin Antonescu în acest moment. „Eu, dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba am chiar mâinile mai libere. Dumneavoastră, dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic“ – a răbufnit Crin Antonescu la finalul unei confruntări memorabile în plenul Parlamentului României, confruntare care s-a finalizat cu demisia acestuia din poziția de numărul doi în stat. O răbufnire a disprețului față de tânărul politician de 40 de ani, un dispreț pe care a încercat să-l mascheze cu cât mai multă abilitate și pricepere, cel puțin față de public, în perioada cât a durat povestea USL. Așa cum procedează cele mai abile reptile, Victor Ponta și-a studiat foarte bine victima. I-a mirosit punctele slabe, i-a adulmecat vulnerabilitățile, i-a manevrat slăbiciunile până când l-a adus în punctul dorit de el pentru a-i aplica lovitura fatală. „Crin Antonescu s-a sinucis politic“ – o exprimare care descrie perfect modul de lucru al noului prototip de politician.
O răbufnire a disprețului față de același Victor Ponta a avut și Traian Băsescu la începutul lunii noiembrie 2013, după o serie de atacuri politice pe tema înființării unei comisii parlamentare de anchetă. „…Ne despart mult prea multe. Eu nu pot fi confundat cu unul sau nu pot discuta cu un om care şi-a clădit cariera pe furt intelectual, nu? N-am ce să discut cu el, un om care a fost un mediocru procuror. Eu am fost un comandant de navă de vârf. Profesional am fost un vârf în meseria mea şi recunoscut ca atare. Deci nu ne leagă prea multe. El a plagiat, eu am muncit. El a fost mediocru, eu am fost un vârf profesional. El minte, eu am curaj să le spun românilor când sunt vremuri grele.“ Cum se va sfârși această luptă și cine va fi câștigătorul vom vedea abia după alegerile prezidențiale.
Disprețul manifestat față de Victor Ponta este, de fapt, disprețul manifestat față de prototipul generației politicienilor de 40 de ani. Vor fi mai buni reprezentanții generației de 40 de ani proveniți din PMP, FC, sau din alte partide, decât reprezentanții PSD? Nu știm încă. Acești lideri sunt ținuți deocamdată în acvariul unui lider alfa, întruchipat de Traian Băsescu. Fără carismă electorală, păstoresc partide mici și nu au gustat încă din puterea totală. Nu le cunoaștem încă reflexele de prădători. Au existat ocazii pentru a li se da puterea pe mână. De la conducerea unor partide mari, până la conducerea unui guvern. Unele, pe cale de a se materializa, au fost anulate pe ultima sută de metri, iar altele s-au materializat doar parțial. Liderul alfa se teme de trădare? Sau e doar prudența experienței politice? Cert e că, ținându-i în acvariu, dependenți de el, liderul alfa își asigură continuitatea politică.
Această generație de mici reptile politice este creată și crescută în laboratoarele de cadre ale actualelor partide politice. Desprinse sau nu din istoricul FSN. Nu contează că unele reprezintă dreapta și altele reprezintă stânga, că unele au ajuns să fie mai mult sau mai puțin pro-NATO, ori mai mult sau mai puțin pro-UE, că unele partide vor o justiție independentă sau o justiție controlată de politic. Generația veche, generația politicienilor FSN, indiferent pe ce parte a spectrului politic a ajuns și indiferent de valorile pe care le propovăduiește în spațiul public, și-a păstrat un singur numitor comun: selecția și promovarea urmașilor în politică s-au făcut după aceleași reguli. Aici nu a existat nicio diferență între ele. Mult prea preocupați de menținerea lor la putere și trăind zilnic cu frica trădării, reprezentanții „vechilor partide“ au crescut și promovat o generație pe care și-au dorit-o sub control total. Au reușit acest lucru? Se pare că nu. Rezultatul obținut îi sperie și pe ei, mai ales când văd că supraviețuirea lor politică este în mare pericol. Obsesia pentru selectarea și crearea unor subordonați, și nu a unor lideri, te face să te întrebi dacă nu merită vechea clasă politică să fie devorată cu totul de reptilele politice din generația de 40 de ani.
