Spiritele s-au inflamat in Kenya dupa alegerile prezidentiale din 27 decembrie, despre care lumea este in mare convinsa ca au fost fraudate pentru a asigura realegerea lui Mwai Kibaki. Oponentii lui Kibaki au iesit in strada, guvernul a emis ordinul de a se trage in plin, sute de oameni au murit in confruntari cu politia, in atacurile unor bande dezlantuite si in violente interetnice. Statele Unite si-au asumat initiativa de a conduce reactia diplomatica internationala, dar abordarea lor a fost profund gresita.
Kenyenii au votat in masa, formand cozi in fata sectiilor de votare supraaglomerate din toata tara si asteptand ore intregi sub soarele torid. Primele rezultate numarate au fost cele pentru parlamentul kenyan si s-a constatat ca ministrii guvernului Kibaki fusesera invinsi la scor in circumscriptiile lor. Principala alianta a opozitiei, condusa de Raila Odinga, si-a adjudecat aproximativ 100 de locuri, in comparatie cu numai 30 de partea lui Kibaki. Parea deci sa fie mai mult decat probabil ca dupa numararea voturilor din alegerile prezidentiale sa se constate ca Odinga l-a invins la scor pe Kibaki.
Intr-adevar, asa a si iesit la iveala numaratoarea anticipata. Pe masura ce procesele-verbale din sectiile de votare din tara ajungeau in Nairobi, se contura un avantaj de cateva sute de mii de voturi pentru Odinga. Apoi a inceput scandalul. Procesele-verbale din regiunea centrala a Kenyei, de unde provine Kibaki, au inceput sa intarzie. Observatorii independenti din partea Uniunii Europene si a altor organizatii si state au inceput sa raporteze nereguli in fiefurile lui Kibaki, acolo unde reprezentantilor opozitiei li s-a interzis accesul in sectiile de votare.
Situatia a devenit si mai dubioasa atunci cand Comisia Electorala a Kenyei (ECK) a inceput sa centralizeze si sa inregistreze procesele- verbale din sectii. Opozitia a afirmat, in baza unor dovezi detaliate, ca procesele-verbale din zona rurala, aparent deja trucate in favoarea lui Kibaki, au fost din nou manipulate. Rezultatul a fost ca ECK a inregistrat mult mai multe voturi pentru scrutinul prezidential decat pentru cel parlamentar, desi votantii fusesera clar instruiti – ba chiar obligati – sa isi exprime vointa in ambele scrutine.
In momentul in care opozitia a incercat sa invoce aceste inadvertente, comisia electorala l-a declarat subit invingator pe Kibaki. Cateva zile mai tarziu, presedintele ECK a admis public faptul ca suporteri ai lui Kibaki l-au fortat sa anunte "rezultatele" imediat, in ciuda evidentei unei fraude electorale. In mod socant, el a declarat ca nu stie cine a castigat de fapt. si observatorii UE au anuntat ca procesul de numarare a voturilor nu a respectat standardele internationale fundamentale.
Alegerile sunt un dezastru pentru Kenya, dar reactia comunitatii internationale, condusa de SUA, nu e mai putin tulburatoare. Politica externa americana in spatiul african se afla in mainile secretarului de stat adjunct Jendayi Frazer, o fosta studenta a Condoleezzei Rice. De la inceputul crizei postelectorale din Kenya, Frazer a adoptat trei pozitii eronate.
In primul rand, ea a declarat ca rezultatul nu mai poate fi recalculat in baza unei numaratori independente. De fapt, majoritatea observatorilor considera ca de la sectiile de votare pana in Nairobi exista un lung sir de inscrisuri, iar acesta poate fi reconstituit in detaliu.
In al doilea rand, ea a afirmat ca trucarea voturilor a existat "de ambele parti", sugerand chiar ca rezultatele au fost foarte echilibrate si ca, probabil, Kibaki a castigat. Pornind de la vasta cantitate de probe directe si indirecte care arata ca fraudarea s-a comis in favoarea lui Kibaki, decizia lui Frazer de a distribui egal vina a fost primita de opozitie cu uimire si dezamagire. Frazer a omis sa ia in considerare si un exit poll organizat de o fundatie americana si care a indicat o victorie clara a lui Odinga.
In al treilea rand, Frazer a vorbit de necesitatea ca cele doua parti sa ajunga la un compromis si sa imparta puterea. In loc sa procedeze asa, Kibaki a numit parca in semn de dispret 18 membri-cheie ai cabinetului tocmai cand "medierea" internationala era gata sa inceapa. Opozitia a ramas desigur perplexa atunci cand a auzit ca SUA fac apel la compromis fara a cere la modul cel mai serios o revizuire a votului.
In ultima instanta, Kenya isi va decide singura soarta. America sau alte puteri din exterior nu vor salva democratia kenyana. Amenintarile, sanctiunile sau reducerile de ajutoare nu vor cauza decat si mai multe pagube unei economii deja aflate in cadere libera, pedepsindu-i in mod tragic tot pe cei saraci si alimentand violenta.
Totusi, comunitatea internationala poate juca un rol mai constructiv decat a facut-o pana acum, prin a constrange ambele parti sa accepte o renumarare independenta a voturilor. Aparand principiile democratice, lumea s-ar situa cu adevarat de partea poporului kenyan.
Refuzand renumararea, Frazer le-a transmis kenyenilor ca nu se pot astepta ca voturile lor sa fie contabilizate cu acuratete si ca puterea poate fi acaparata sau chiar negociata departe de ochii lumii. Ea a transmis si un semnal fara echivoc catre cei care au de gand sa fure voturi: in cel mai rau caz, ei ar putea fi nevoiti sa cedeze opozitiei cateva portofolii ministeriale.
Poate ca o noua numaratoare ar arata ca alegerile au fost intr-adevar prea stranse pentru a se sti cine a castigat. Poate ca, asa cum insista opozitia, ar demonstra o victorie clara a lui Odinga. In oricare dintre variante insa lumea ar arata ca ia in serios kenyenii si optiunile lor electorale, iar tensiunile s-ar reduce. Doar daca ambele parti accepta ca nu a existat un castigator clar al alegerilor are sens sa apelam la impartirea puterii (sau la repetarea scrutinului).
Mai este inca timp pentru a indrepta lucrurile. Comunitatea internationala ar trebui sa inceteze sa mai insiste asupra unui "compromis" negociat care ignora vointa populara. Ar fi bine ca lumea sa nu fie nici de partea lui Kibaki, nici de partea opozitiei, ci de partea alegatorilor kenyeni.
In cazul in care Kibaki refuza o renumarare, refuzul sau va reverbera in toata Kenya si in lume. Cei care ignora alegatorii ar trebui sa invete repede ca nu au unde sa se ascunda.
Jeffrey Sachs este profesor de economie si director al Institutului Pamantului la Universitatea Columbia.
Copyright: Project Syndicate, 2008.
www.project-syndicate.org
