Un spectacol regizat de Petrikฤ Ionesco nu trebuie ratat, pentru cฤ existฤ o foarte mare probabilitate sฤ fii pฤrtaศ fie la un record artistic, fie la o punere în scenฤ care îi va ศoca pe specialiศti ori pe simplii privitori. Cu atât mai mult e o ศansฤ rarฤ seara de 20 septembrie, când, în cadrul Festivalului Enescu, Petrikฤ Ionesco este directorul multimedia pentru „Damnaศiunea lui Faust”.
România liberฤ: Damnaศiunea lui Faust, legenda dramaticฤ a lui Berlioz, va fi însoศitฤ de o proiecศie de imagini ce vor curge pe un imens ecran led aflat pe scenฤ. Ce imagini aศi ales pentru acest proiect multimedia?
Petrikฤ Ionesco: Fascinaศia lui Berlioz pentru lumea fantasticฤ devine rapid, chiar de la începutul carierei sale de compozitor, o obsesie constantฤ. Lumea metamorfozelor, lumea atracศiei, seducศiei, contrastelor stridente, semnฤturilor sardonice, umorului picant, usturฤtor, lumea ilogicฤ, tentacularฤ, a nebuniei ca dimensiune palpabilฤ a creaศiei, ศipฤtul etern al singurฤtฤศii ศi disperarea artistului în faศa cinismului societฤศii în care trebuie sฤ se integreze, aceastฤ lume constant teatralizatฤ, alienatฤ, fฤcând sฤ ศâศneascฤ din strฤfundurile sufletului uman demoni, creaturi cu aluri sataniste, silfide atrฤgฤtoare, damnaศi populând infernul ศi cel al simptomelor depresiunii psihice, lumea halucinaศiilor, întrepฤtrunsฤ organic cu apariศiile mistice, soboruri cereศti înฤlศฤtoare, puternic iluminate, lumea extazelor, inspirate de misterele înconjurฤtoare ale existenศei umane, devenind ferestre ale imaginaศiei creatoare.
Acestea se regฤsesc superb redate, de asemenea, în creaศia marilor artiศti plasticieni pictori, constituind fฤrฤ greศ baza de inspiraศie ศi a tânฤrului Berlioz, culminând cu „Damnaศiunea lui Faust”. Inspiraศie picturalฤ împฤrtฤศitฤ ศi de noi, pentru creaศia filmului care va acompania pas cu pas dramaturgia muzicii. O experienศฤ foarte interesantฤ, fiind cea mai apropiatฤ de dorinศa însuศi a lui Berlioz.
Dupฤ spusele lui – ce ciudฤศenie -, el a vrut sฤ facฤ un spectacol de operฤ, dar fฤrฤ decoruri sau costume. În nici un caz jucatฤ pe scena unui teatru de operฤ, cum s-a întâmplat, din pฤcate, dupฤ moartea compozitorului, ca urmare a succesului enorm obศinut de oratoriul sฤu iniศial compus pentru concert. Berlioz dorea o producศie imaterialฤ, vฤzutฤ cu ochii spiritului, jucatฤ pe scena idealฤ, cea a imaginaศiei. Deci tragem concluzia cฤ dorinศa lui Berlioz a fost sฤ compunฤ muzicฤ pentru un spectacol imaterial, scฤpat de greutatea încetinitoare ศi debusolantฤ a materiei.
Ce mijloc de expresie al imaginaศiei mai imaterial existฤ decât cel al cinema-ului?! Da, putem afirma cฤ Berlioz a compus opera sa pentru cinema. Drama lui fiind faptul cฤ acesta încฤ nu fusese inventat. Marele specialist în muzica lui Berlioz, John Warrack, exprima exact aceastฤ stare: „O realizare cinematograficฤ, necunoscutฤ în epoca lui Berlioz, ar fi exact cea care corespunde dorinศei sale. Alura e diferitฤ, arena e impalpabilฤ, logica dramaturgicฤ nu e cea a teatrului, ci a imaginaศiei capabile sฤ depฤศeascฤ legile fizice ศi sฤ alerge cu compozitorul, într-o sclipire a gândirii, de la o scenฤ la altฤ, instalând un climat de hilaritate, tandreศe sau teroare”.
Deci, pentru prima datฤ în istoria muzicii, vom face o tentativฤ de a realiza visului lui Berlioz, într-o logicฤ ce nu e precum a teatrului, ci a imaginaศiei, capabil sฤ se ridice deasupra legilor fizice, eliberat de greutatea încetinitoare a materiei. O succesiune rapidฤ de tranziศii, pline de vigoare ศi spirit, sau tenebrele degradฤrii, cฤutând în ele frumuseศea frustrฤ sau cea sublimฤ, printr-un mijloc de expresie care este filmul. Un cadru perfect propice dezvoltฤrii unei meditaศii asupra experienศei ศi a transgresฤrii situaศiei umane, arฤtând pericolul semnฤrii unui contract implicând sufletul sฤu.
Sunteศi cunoscut ca un regizor expansiv ศi extravagant, cฤruia îi plac decorurile complexe. A rฤmas emblematicฤ piesa Robert le Diable, din 1985, cu decoruri uriaศe. Chiar ศi spectacolul dumneavoastrฤ de la TNB, din 2015, Visul unei nopศi de varฤ, a avut un decor consistent. Cum aศi reuศit sฤ vฤ limitaศi, de data aceasta, pentru Damnaศiunea lui Faust, la un singur ecran led?
Propunerea mea iniศialฤ era mai complexฤ, e adevฤrat. Participau ศi un grup de dansatori conduศi de Gigi Cฤciuleanu. De asemenea, eu regizam o punere în spaศiu a cântฤreศilor ศi a corului, profitând de tot spaศiul rฤmas între ศi în jurul orchestrei, de asemenea utilizând un practicabil în mijlocul publicului, reprezentând cabinetul de lucru al lui Faust.
Aceste mijloace mi-ar fi permis o citire mai contrastantฤ ศi organicฤ, dezvoltând o dialecticฤ relaศionalฤ între film ศi realitate, mai interesantฤ ศi, bineînศeles, mult mai violentฤ ศi mai provocatoare. Nu mai intru în detalii. De-a lungul timpului, s-au ivit însฤ probleme bugetare, cât ศi de disponibilitate a interpreศilor ศi a tehnicii, aศa cฤ a trebuit sฤ renunศฤm. Poate data viitoare, pentru „redimensionarea” unui alt concert, tot în cadrul Festivalului.
Da, realizez cฤ numele meu e legat de spectacole cu dimensiuni scenografice bฤtând recorduri, dar avem ศi mai multe decoruri în acest film decât în orice montare scenicฤ. Satisfacศia mea este intactฤ. Traversฤm lumi ciudate, misterioase, fascinante, diferite. Mixând spaศii picturale, unele cu semnฤturi cunoscute, elaborând noi febrilitฤศi vizuale, povestind prin ele legenda misticฤ a cunoaศterii, creฤm o bucurie, cei drept fฤrฤ o extravaganศฤ agresivฤ directฤ, dar totuศi perceptibilฤ.
Dramaturgia vizualฤ principalฤ a realizฤrii este bazatฤ pe ideea solitudinii lui Faust. Ideea nouฤ consistฤ prin faptul cฤ, pe tot parcursul istoriei, el va sta închis în cabinetul sฤu, într-un proces de meditaศie, cabinet care se aflฤ în castelul sฤu pierdut pe un munte în nordul Germaniei. Cabinetul, Faust fiind doctor, un erudit cu multiple ศi largi cunoศtinศe, se aflฤ în interiorul unei mari biblioteci, conศinând toatฤ istoria vizualฤ a omenirii.
Din acest cabinet, meditând, el evadeazฤ mintal. De fiecare datฤ, cu fiecare nouฤ experienศฤ spre fiecare nouฤ lume, zidurile se crapฤ sau devin transparente sau ferestrele se deschid ศi imaginaศia lui zboarฤ spre noi experienศe, spre noi stฤri imaginative, care încetul cu încetul îl posedฤ, devin periculoase, conduc spre nebunie ศi, în final, spre pierzanie.
Pe Mefistofeles, el l-a dorit un nou mijloc, motor de cercetare care sฤ îi permitฤ a intra ศi traversa lumi necunoscute, periculoase, dar foarte atrฤgฤtoare, fascinante. Aceastฤ fugฤ constantฤ dupฤ un ideal, la romantici, este atât de puternicฤ încât pânฤ ศi sinuciderea devine o experienศฤ ultimฤ, mai atrฤgฤtoare chiar decât oricare alta.
Vฤ place sฤ ศocaศi prin artฤ. „Un scandal superb”, cu aceste cuvinte minunate aศi descris pentru un reportaj tv controversele declanศate de prima reprezentaศie a spectacolului „Nu puneศi cฤtuศe florilor“ de la Londra, din 1971. Cu ce ne veศi „ศoca” anul acesta, în Damnaศiunea lui Faust?
ศocul cred cฤ va fi tocmai faptul cฤ nu voi ศoca, în principiu, pe nimeni. Poate doar cu bucuria de a realiza. Chiar dacฤ am avut un buget mic, rฤmân totuศi cu satisfacศia de a realizA visul lui Berlioz, ศi asta dupฤ atâศia ani de la moartea lui. La bazฤ, la începutul programฤrii festivalului, sฤ nu uitฤm, era numai un concert dirijat de John Nelson, mare specialist în muzica lui Berlioz. S-a speriat, bineînศeles, auzind cฤ vom practica diverse experienศe, în timpul derulฤrii acestui spectacol, mai ales cฤ timpul de lucru împreunฤ, pe scenฤ, era foarte redus. M-am dus la Londra ศi apoi la el acasฤ, la Miami, sฤ discutฤm. Am avut un schimb bogat de idei. Este un adevฤrat Amiral, cum l-am poreclit de atunci. M-a convins sฤ respectฤm credibilitatea istoriei, pฤstrând derularea acศiunii într-o lume palpabilฤ, realistฤ. Am acceptat, încântat de colaborarea noastrฤ.
Aศi fost unul dintre regizorii interziศi din România comunistฤ, sunteศi unul dintre cei mai apreciaศi regizori din România prezentului. Care este relaศia dumneavoastrฤ cu România?
Da, prima mea realizare într-un teatru profesionist la Nottara, cu „Conu Leonida faศฤ cu reacศiunea”, capodopera lui Caragiale, cu ศtefan Iordache tânฤr ศi Radoff în travesti, geniali, spectacol care dura ore, fiindcฤ repetam de trei ori, cap coadฤ, tot textul piesei, dar de fiecare datฤ dupฤ ce trecuserฤ încฤ 25 de ani, a fost cenzuratฤ definitiv de o comisie. Apoi, de neînศeles, am fost condamnat ศi la moarte chiar, dupฤ fugฤ mea în Occident, ca urmare a turneului Teatrului Bulandra, la Bienala din Florenศa.
Agresat, deci, puternic de România tinereศii mele. Când revoluศia s-a dezlฤnศuit, inima mea s-a dezgheศat ศi a reînceput sฤ batฤ puternic, spre stupefacศia mea. Am organizat un gigantic spectacol de binefacere la Opera din Paris, la care au participat toศi artiศtii importanศi din epocฤ. Ajuns apoi, imediat, în ศarฤ, am fost sfâศiat sฤ constat tragedia monstruoasฤ ศi scleroza naศiunii întregi, poate cea mai teribilฤ de pe întregul glob al acelor timpuri.
Credeam, sfâศiat, cฤ va trebui un secol pânฤ ce acest cavou pustiu care era România sฤ-ศi regฤseascฤ un suflet nou ศi condiศiile unei resurecศii. M-am înศelat deplin. Naศiunea a reuศit un miracol. Bucureศtiul, care dupฤ revoluศie era cel mai abscons ศi mort loc de pe glob, a devenit un centru creativ, cu un tineret superb, super cultivat, erudit chiar, fascinant. Un loc fierbinte, amestecând trฤiri ศi o esteticฤ caracteristicฤ, un colaj, rar pentru o capitalฤ europeanฤ, rezultat al convieศuirii mai multor epoci simultan.
Am fost fericit când Festivalul „Enescu“ mi-a propus sฤ creez „Œdipe”, capodopera lui indiscutabilฤ. Am reuศit un spectacol demn de orice scenฤ de prim-plan internaศionalฤ, dar întristat, în schimb, am realizat ศi mizeria administraศiei ONB, închistatฤ în probleme de luptฤ de putere ศi a perpetuฤrii inepศiilor organizatorice atât de arhaice.
Am mai fost chemat tot la ONB sฤ montez „Macbeth”, în cadrul Festivalului Shakespeare. Spectacol foarte modern, deosebit, perfect susศinut de soliศtii ศi excepศionalul cor al operei. Dar intrigile absurde, conduse de directorul de atunci, Arbore, m-au decepศionat din nou.
Apoi am montat la TNB „Burghezul gentilom”, un splendid delir care a avut un succes de public excepศional pe o perioadฤ foarte lungฤ. Acศiunea se petrecea în Bucureศtiul zilelor noastre. Monssieur Jourdain se numea Jurdฤnescu. Spectacolul, foarte provocator, a beneficiat de o producศie importantฤ, cu o distribuศie de excepศie. Delir ศi recorduri de aplauze în fiecare searฤ. Aศ fi putut sฤ fiu fericit, în sfârศit, dar acelaศi procedeu, de intrigi nefaste ศi minciuni lansate contra mea au dezlฤnศuit urฤ ศi minciuni de care speram, cu comunismul ศi cenzura abjectฤ, sฤ fi dispฤrut. Pฤcat, cฤci actori atât de magici, cu atâta temperament, „Made in Romania”, nu se mai gฤsesc.
Deci, momentan, sentimentele mele sunt foarte împฤrศite. Sunt încântat, chiar fascinat de români ศi de progresele enorme realizate în destul de scurt timp, de lumea atât de complexฤ ศi de coloratฤ care s-a dezvoltat, dar foarte decepศionat de meschinฤria ศi micimea, chiar josnicia celor care luptฤ pentru a-ศi impune puterea în teatre, apฤrând un buric dizgraศios, îngâmfat ศi disproporศionat de utilizat, intrigând contra a tot ce e nou.
Aศi declarat cฤ, în general, le spuneศi prietenilor sฤ nu vinฤ sฤ vadฤ spectacolele dumneavoastrฤ, deoarece sunt proaste. Ce le recomandaศi acum, pentru seara de 20 septembrie, când la Sala Palatului va fi pusฤ în scenฤ Damnaศiunea lui Faust?
Sฤ vinฤ, de acord, dar drogaศi, hipnotizaศi, alcoolizaศi, legaศi la ochi, luând în cantitฤศi mari pilule euforizante sau antidepresive. Mai bine toate astea la un loc ศi începând de la micul dejun deja.
