Dacă un om de pe stradă ar afirma că „suntem un popor fragil psihic”, nu ar fi nici o problemă. Fiecare persoană are dreptul la opinie şi poate spune ce vrea, ce simte sau ce-i trece prin cap într-un anume moment al existenţei sale. Să fii însă antrenorul echipei reprezentative de fotbal a României, adică unul dintre cei mai de seamă ambasadori ai imaginii acestei ţări, şi să faci o astfel de afirmaţie este nu numai deplasat, dar şi jignitor. Şi când spun că este jignitor mă gândesc nu numai la fotbaliştii de mare valoare pe care i-am avut şi pe care îi avem încă, dar şi la omul de rând, iubitorul de sport care trăieşte la intensitate maximă întrecerile sportive, în general, şi de fotbal în special.
Să nu uităm că au existat nenumărate cazuri când suporterii înfocaţi şi-au dat ultima suflare în tribune încurajându-şi favoriţii. Şi asta în nici un caz pentru că făceau parte dintr-un „popor fragil psihic”, ci pentru că au încercat să le insufle celor de pe teren, repet nu numai fotbaliştilor, chiar cu preţul vieţii, o mică parte din dorinţa lor de a câştiga.
Unul dintre marile atuuri ale unui antrenor de valoare este acela de a avea forţa de a imprima elevilor săi spiritul de învingător. Marii campioni ştiu că de multe ori, moralul şi siguranţa de sine pot fi decisive într-o confruntare, iar un tehnician iscusit poate fi de mare ajutor în momentele dificile. Or, naţionala de fotbal a României se află într-un moment dificil şi este inadmisibil ca tocmai cel care ar trebui să le ridice moralul jucătorilor să spună că „suntem un popor fragil psihic”. Gheorghe Hagi, care s-a „hrănit” ani la rând cu încurajările tribunelor şi a făcut fericiţi milioane de suporteri prin jocul său extraordinar, normal că s-a simţit jignit. „Regele” a trăit jocul şi din teren, şi de pe bancă, şi din tribune, la intensitate maximă, fără pic de teamă sau „fragilitate psihică”. Poate că sugestia sa ca la naţională să vină un selecţioner care măcar crede în forţa jucătorilor săi ar trebui luată serios în seamă de şefii FRF.
