Sistemul unicameral ar fi o cale pentru trierea clasei politice. Pana atunci exista multe alte site pentru a iesi din cloaca politico-morala in care ne adusese partidul lui „sarac si cinstit”.
De gatul PSD atarna greu transcrierile sedintelor de taina ale partidului. Pana nu se lamuresc acestea nu poate fi vorba de o reforma de substanta a clasei politice. Lamurirea incendiarelor stenograme este la fel de importanta ca si aflarea adevarului despre Revolutie, teroristi sau mineriade.
Stenogramele reprezinta mentalitatea, oglinda clasei noastre politice. O clasa care submina procesul democratic. Din stenograme se poate alcatui un portret convingator al politicianului dambovitean (demn de Nenea Iancu): corupt nestatornic, tutelar contrariat, subordonat perfect, demnitar lipsit de vointa, iubitor de putere.
Dialogurile din stenograme nu-s simple flecareli. Ele releva traficul de influenta la nivel inalt, abuzul in functie, coruptia, presiunile asupra justitiei, constrangerea unor functionari financiari, amestecul politicienilor in anchetele penale, sprjinul acordat unei persoane pentru a evita arestarea, manipularea mass-media. Peste tot – calculul mercantil (mai ales in managerizarea fondurilor publice).
Sunt reale, domnilor! Si rusinoase. Ce tot ii trageti ca ar fi o „lucratura”, pentru ca nici toate serviciile secrete din Romania, cu toti profesionistii lor in diversiune, n-ar fi putut intocmi mii de pagini de fictiune, n-ar fi fost in stare sa „recladeasca” discutii la date fixe, in sedii diferite, cu exact personajele care au participat la respectivele sedinte, cu replici proprii combatantilor, redate cu acuratete! Nimeni nu putea reface in 2004 discutii din 2001, 2002, 2003. Cum sa reconstitui un secret bine pastrat ca acela privind rocada Stanoiu-Talpes? Cine putea sa stie asemenea chestiuni discutate intr-o sedinta de partid? Calculele politice, limbajul personajelor, cu stereotipuri, nu puteau fi redate asa de bine – despre „baietii rai” care nu mai asculta de partid, despre cei care nu dau „verde” unor anchete ori de ce nu este executat razvratitul Cucu cu dosar „consistent”.
Stenogramele secrete ale PSD sunt de fapt documente de partid. Parchetul, in lipsa casetelor video, poate corobora fapte redate in stenograme cu rezultatele unor controale ale institutiilor statului, dar mai ales cu informatii care n-au aparut in presa (de genul initiativelor legislative „plimbate” de Vacaroiu).
Vrem sau nu vrem sa acceptam, Miron Mitrea s-a comportat normal. A recunoscut o buna parte din stenograme, ii sunt familiare. Altii au refuzat sa recunoasca ce au spus in intimitatea Biroului Permanent. Nici Ion Iliescu nu le-a negat (doar l-a acuzat pe Gusa ca le-a sterpelit). Gusa a declarat ca a participat la una dintre sedinte si ca stenograma este corecta, identica cu discutiile interne. Mircea Geoana si-a dat si el seama ca nu poate minti presa straina si a recunoscut ca stenogramele s-au „scurs” de la cabinetul Dorinei Mihailescu. Solcanu a fost si el prudent: „Eu nu va spun ca nu sunt reale”. Nici Nastase nu mai este asa de vehement – stenogramele ar putea fi rezultatul unei inregistrari personale. O sefa de cabinet nu stie „cum au fost copiate”. Deci au existat inregistrari (mare minune daca nu va fi gasita aceasta vinovata; sau Dorina Mahailescu). Asadar, continutul stenogramelor a fost recunoscut pe bucati de mai-marii PSD care nu mai sustin cu incapatanare ca-s facaturi.
Parchetul, daca vrea, va descoperi adevarul despre stenograme, altfel ele nu le vor fi utile decat sociologilor, politologilor ori studentilor de la Stiinte Politice pentru analize institutionale.
Daca analizezi cu lupa stenogramele, tragi concluzia ca la capatul autostrazii romanesti ne astepta infernul. Taman in momentul in care Parlamentul European ne promitea 31 de miliarde de euro, in sapte ani de la aderare.
