Florian Popa consideră că studenţii au devenit o categorie mai interesată de viitorul lor, pentru că ştiu foarte bine ce le trebuie şi când să apese pe acceleraţie sau să pună piciorul pe frână. Mai mult, rectorul Universităţii „Carol Davila” precizează că pentru a deveni un doctor bun trebuie să fii un fin observator al micilor gesturi, care sunt importante pentru progres.
Astfel, Florian Popa le recomandă studenţilor să fie foarte atenţi ce şi cât învaţă şi să nu abuzeze de Internet, chiar dacă este o activitate mult mai uşoară decât să te apropii de o carte. Nu în ultimul rând, Popa spune că important în dezvoltarea unui medic este găsirea de modele, care, în timpul facultăţii, pot fi profesorii.
Ce le oferiţi concret anul acesta tinerilor absolvenţi de liceu şi care doresc să urmeze medicina? Anul trecut, aţi oferit peste 1.000 de locuri în cadrul celor patru facultăţi.
Nu, nici anul trecut nu am acoperit acest număr. Noi avem 790 de locuri bugetate, plus zece pentru cetăţenii rromi şi încă nu am primit de la minister numărul pentru medicina militară şi pentru etnicii români din Republica Moldova.
În afara celor aproximativ 800 de locuri, noi avem o perspectivă de a putea înscrie conform legii studenţi pe locuri cu taxă până la o pondere de 40-45% din numărul celor bugetaţi. Deci, putem ajunge la o cifră de şcolarizare în jur de 1.200 de candidaţi admişi, dar, asta, dacă avem doritori pentru locurile cu taxă.
Există cerere şi pentru locurile cu taxă?
Obiectivul nostru nu este de a acoperi locurile cu plată, dar sunt tineri interesaţi, iar legea cum le permite acest lucru, pot fi admişi. Totuşi, poţi intra cu taxă în primul an, iar în urma performanţelor şi a clasificărilor, poţi trece la buget. Adică, nu este obligatoriu să rămână pe parcursul celor şase ani la taxă. Într-adevăr, pentru vremurile actuale, nu aş zice că taxa este comodă.
Aţi avut probleme cu plata taxelor de către studenţii deja admişi?
Întotdeauna, avem. Taxa este de 6.000 de lei pe an, aproximativ 1.500 de euro. Valul emoţional de după admitere este mare, după care studenţii încep să se motiveze că nu au bani, că vor să plătească în rate şi ajung la final să invoce tot felul de motive pentru reducerea sau anularea de taxe, ceea ce pentru universitate este incomod. Noi, am putut oferi o serie de „burse” pentru situaţii extreme precum pierderea părinţilor în timpul studiilor, dar această măsură se întinde ca pata de ulei. De exemplu, într-un an, am oferit această şansă cam la un număr de 40 de studenţi, care au fost susţinuţi din banii universităţii. Trebuie să vă spun că după un an, numărul a ajuns la 140, apoi la 200. Astfel, am fost nevoiţi să hotărâm în Biroul de Senat că universitatea nu poate plăti taxele studenţilor care au acceptat să intre cu taxă şi nici măcar nu au avut performanţă ca să treacă la buget în anul următor.
Ce altceva le oferiţi studenţilor?
În primul rând, oferim programe de studii pentru medicină generală, medicină dentară, farmacie şi asistenţă generală şi moaşe. Numărul de locuri pentru fiecare facultate a fost stabilit de Biroul de Senat şi corespunde cu cel de anul trecut. În plus, oferim o bază de învăţământ puternică, cu 1.800 de cadre didactice.
Care este concurenţa la admitere? Mai este medicina privită de către absolvenţii de liceu ca un domeniu atractiv?
Dacă privim în ultimii doi ani, concurenţa a început să crească, pentru că dorinţa unor oameni
de a face această profesie deosebită este tot mai resimţită. Mai mult, acum, apare şi un motiv de optimism având în vedere absorbţia cadrelor medicale licenţiate sau de specialitate în spaţiul european, mai ales în zona mai bogată de vest, dar şi în Statele Unite ale Americii, unde medicina are altă faţă şi este altfel remunerată. Totuşi, eu mă gândesc că, pe parcursul trecerii anilor, ne vom confrunta cu un deficit de medici.
Doar anul trecut, din Bucureşti, au plecat aproape 1.000 de medici conform Colegiului Medicilor din România.
Au plecat şi pleacă încă foarte mulţi medici buni. Aceste plecări nu sunt deloc benefice pentru sistem, dar corespund conceptului de liberă circulaţie în spaţiul european. Dar rămâne un gol greu de acoperit, chiar şi de universitate. De exemplu, în perioada în care organizam concursuri de ocupare a unor poziţii de cadre didactice, la farmacie, ajunsesem să nu mai avem candidaţi.
Este clar că medicii români sunt apreciaţi de către spitalele şi clini-cile din străinătate. Totuşi, de ce Uni-versitatea „Carol Davila” nu este inclusă în topul celor mai bune 500 de universităţi? Dumneavoastră spu-neţi că este un drum lung până acolo.
Această clasificare mondială se bazează pe nişte elemente tradiţionale pe care noi nu le-am avut. Să nu uităm că noi am avut o perioadă destul de lungă, în care comunicarea cu Occidentul a fost redusă. Au fost multe lucruri de care noi nu am ştiut, iar când am aflat de ele, ne-am apropiat foarte greu, datorită unor multiple cauze, care au pornit chiar de la lipsa financiară. De exemplu, un articol într-o publicaţie de prestigiu din afară costă. Domeniul medical din România a oferit doar o singură persoană laureată a premiului Nobel, respectiv pe Gheorghe Emil Palade. Din 157 de generaţii, universitatea a oferit doar un singur laureat. Este o realitate evidentă, dar asta nu înseamnă că nu au fost doctori sau profesori extraordinari. În plus, mai este o cauză subiectivă, respec-tiv lentoarea caracteristică. De exemplu, de curând, am cerut colectivelor noastre din întreaga Capitală să trimită producţia ştiinţifică, adică articolele şi cărţile publicate. Până acum, nu am primit mai nici un răspuns. Eu ştiu că există un dezinteres privind răspunsul, dar vorbim de o treabă foarte importantă privind cercetarea.
De anul acesta, licenţiaţii în medicină fără rezidenţiat se pot angaja ca medici cu competenţe limitate în unităţi sanitare publice şi private, precum şi în cabinetele medicilor de familie. Sunt aceştia pregătiţi pentru astfel de atribuţii?
Această măsură este una pozitivă, pentru că atunci când nu intri în rezidenţiat imediat după absolvire se poate ajunge la o deprofesionalizare, limitându-se aproape complet şansele de a mai deveni specialist. Totuşi, încă nu văd bună această treabă. Eu o vedeam mai bună utilizând acest pachet de oameni (absolvenţi fără rezidenţiat – n.r.) trimiţându-l în zonele defavorizate medical, putând face o practică eficientă. Pregătirea unui absolvent într-un spital poate fi inutilă, pentru că nu prea ai ce face. Ce-i poate da un medic de făcut unui licenţiat în medicină într-o clinică de chirurgie? Poate doar munci de student.
Cum sunt generaţiile actuale de studenţi? Cum le caracterizaţi?
Studenţii au devenit o categorie mai interesată. Ei ştiu foarte bine ce le trebuie şi când să apese pe acceleraţie sau să pună piciorul pe frână. Ştiu foarte bine ce le-ar trebui în condiţiile în care viitorul lor le este prezent în minte încă de când încep şcoala. Oricum, nu este de ajuns să fii doar optimist şi tenace la 25 de ani ca să fii un doctor bun, ci trebuie să ai calitatea de bun observator chiar şi a micilor gesturi, pentru că ele creează progresul şi rezultatul pozitiv.
În aceste condiţii, ce recomandări aveţi pentru tinerii studenţi?
În primul rând, îi sfătuiesc să fie foarte atenţi ce şi cât învaţă. Să nu utilizeze neapărat Internetul, chiar dacă este uşor să iei nişte date fără să te apropii de o carte. În plus, le recomand să fie foarte atenţi ce specializare îşi aleg. Degeaba îţi propui să devii mare chirurg, dacă nu eşti făcut pentru asta. În plus, le recomand să-şi găsească modele printre profesori.
ÎN LOC DE CV
1996 – prezent: profesor universitar, Catedra de Chirurgie „Sf. Pantelimon”, Facultatea de Medicina, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”;
1993 – 1996: conferenţiar universitar, Catedra de Chirurgie „Sf. Pantelimon”, Facultatea de Medicină;
1988 – prezent: şef Secţia Clinică de Chirurgie „Sf. Pantelimon”;
1976: doctor în Ştiinţe Medicale, cu lucrarea „Rectocolita Hemoragică şi Purulentă – posibilităţi şi limite ale tratamentului chirurgical”, Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti;
1975 – 1978: asistent universitar, Catedra de Chirurgie Spital Clinic „23 August”, Facultatea de Medicină, Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti;
1964 – 1970: student, Facultatea de Medicină Generală, Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti.
„Oferim programe de studii pentru medicină generală, medicină dentară, farmacie şi asistenţă generală şi moaşe. Numărul de locuri pentru fiecare facultate a fost stabilit de Biroul de Senat şi corespunde cu cel de anul trecut. În plus, oferim o bază de învăţământ puternică, cu 1.800 de cadre didactice.”
„Medicina este poate singura profesie care lucrează pentru şi în legătură directă cu oameni.”
Link-uri utile
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti – http://umf.ro/
Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa – www.medcon.ro
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca – www.umfcluj.ro
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” – www.umfiasi.ro
Portal despre admiterea la medicină – www.admiteremedicina.ro
Florian Popa crede că, pe parcursul trecerii anilor, ne vom confrunta cu un deficit de medici. foto alexandra radu
admitere licenţă 2011 –
universitatea „carol davila”
Specializare Durata Nr. locuri Din care nr. locuri
studiului finanţate pentru candidaţii
la buget * romi
––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Medicină 6 ani 385 4
Medicină dentară 6 ani 140 2
Farmacie 5 ani 145 2
FMAM – Asistenţă generală/Moaşe 4 ani 90 1
FMAM -Alte specializări 3 ani 30 1
*Universitatea organizează şi admitere în regim de studiu cu taxă, locurile alocate reprezentând până la 48% din numărul total de locuri bugetate, condiţia obligatorie a admiterii pe locurile cu taxă este obţinerea unui punctaj corespunzător cel puţin mediei cinci la concursul de admitere.
