Cred că nu e om pe lume ca atunci când dă de greu să nu aibă nevoie de un mic stimulent… dulce. Care este însă misterul din spatele acestui ingredient-minune care se joacă atât de mult cu mințile noastre?
fantanadesanatate.wordpress.com
Zahărul rafinat este o substanță relativ nouă în alimentația umană, consumul lui devenind pregnant în ultimele două secole. Lipsit de orice urmă de valoare nutritivă, acesta rămâne doar un aliment de răsfăț și alinare psihică.
În ultimii 50 de ani, cantitatea de zahăr consumată pe cap de locuitor a crescut cu peste 30%. Asta nu neapărat din cauză că noi consumăm cantități mai mari, ci pentru că producătorii din industria alimentară îl adaugă în aproape toate produsele. Zahărul are proprietatea de a potența gustul oricărui aliment, iar din cauza faptului că este ieftin și facil de obținut devine un adjuvant de bază în fabricarea multor produse.
Observ în ultimul timp o apetență a oamenilor de a găsi zahărul perfect. În loc ca principala preocupare să fie scăderea cantității folosite, noi încercăm să fentăm și să căutăm variante înlocuitoare, care să păcălească organismul în a nu-l asimila.
Același zahăr, altă denumire
Producătorii, știind această tendință, ne oferă diverse denumiri pentru, în fond, același ingredient: fructoză, glucoză, maltoză, sucroză, lactoză, zaharoză, dextroză, levuloză, zahăr brun, melasă, îndulcitori din porumb, sirop de porumb, sirop de fructe concentrat, zahăr invertit, malț, sirop de arțar, zahăr din cocos etc. Toate aceste sinonime au până la urmă aceleași proprietăți dăunătoare ca și zahărul simplu. Deci, dacă citiți eticheta produselor în căutarea zahărului adăugat, ar fi bine să rețineți și acești termeni, ca să fiți siguri că faceți cea mai bună alegere.
Indicele glicemic
Noțiunea de indice glicemic descrie viteza cu care glucidele din alimente trec în sânge și impactul pe care acestea îl au asupra glicemiei. Cu cât indicele glicemic al unui produs este mai mare, cu atât mai repede glucoza din structura lui este asimilată în sânge, unde determină o creștere bruscă a glicemiei și o secre-ție proporțională de insulină.
Pentru slăbit și, implicit, pentru sănătate, menținerea unui nivel cât mai constant al glicemiei în sânge este importantă pentru că, pe măsură ce cantitatea de insulină din sânge crește, cu atât mai multă glucoză va fi depusă în țesutul adipos sub formă de lipide, ducând implicit la creșterea volumului acestuia.
Puneți-vă limite!
Încercați să vă stabiliți propriile reguli de toleranță la zahăr, respectiv la deserturi. Regulile pot fi de tipul:
- „Eu nu-mi cumpăr niciodată prăjituri atunci când merg la cumpărături uzuale“.
- „Mănânc prăjituri doar dacă mă servește o colegă de serviciu sau dacă este un eveniment special“.
- „Aleg să mănânc micul dejun cu furculița și cuțit, nu un pachet de biscuiți“. Sau: „Gustările mele sunt compuse din fructe și iaurt“.
- „Atunci când îmi e poftă de dulce, am mereu un fruct la îndemână“.
Câteva variante de deserturi pentru persoanele care nu vor să se îngrașe și au grijă de sănătatea lor sunt:
- 1 iaurt grecesc 2% grăsime + câteva linguri fructe de pădure + scorțișoară și, eventual, puțină miere;
- 1 cub de ciocolată fără zahăr, cu 85% cacao;
- înghețată făcută în casă din 2-3 banane congelate, mango, căpșuni, câteva linguri fulgi de migdale sau nuci ori 1-2 linguri unt de arahide + iaurt stors 2% grăsime;
- 200 g fructe de sezon;
- o porție cartof dulce sau dovleac la cuptor cu puțin ulei de măsline și scorțișoară;
- „plăcintă“ de mere reinventată: 1-2 mere rase, 2 lingurițe fulgi de ovăz, 2 lingurițe fulgi de migdale, scorțișoară;
- 2-3 lingurițe magiun de prune fără zahăr;
- shake din iaurt de băut sau lapte vegetal, un pumn fructe de pădure, puțină miere, scorțișoară;
- 1-2 cupe de înghețată fără zahăr sau sorbet.
