„Sunt şi voi rămâne un clovn, iar asta mă plasează mai sus decât orice politician“ – cine din România n-ar fi de acord cu aceste cuvinte rostite de Charlie Chaplin în anii ’50? Doar că acest citat nu apare într-un articol polemic, ci într-o carte de economie cât se poate de serioasă.
Serioasă nu înseamnă neapărat sobră, şi asta face ca „Mica istorie a economiei“ („A little history of economics“, Niall Kishtainy, Yale University Press, martie 2017) să fie cea mai plăcută carte de economie pe care am citit-o vreodată. O citesc în metrou, cea mai bună sală de lectură în acest moment.
Ştiaţi, de exemplu, că unul dintre cei mai interesanţi economişti din secolul XVIII, François Quesnay, a fost medicul doamnei de Pompadour, amanta favorită a regelui Ludovic al
XV-lea? Ea l-a salvat, probabil, pe Quesnay de Bastilia, în timp ce amicul său, marchizul de Mirabeau, a ajuns la puşcărie pentru că şi-a permis să scrie că şi nobilii trebuie taxaţi. Nici regilor nu le place să plătească impozite, aşa că Mirabeau a stat vreo opt zile închis la Vincennes în 1760. Medicul Quesnay a scăpat, iar scrierile sale despre retragerea statului din economie – celebrul „laissez-faire“ îi aparţine – au contribuit la teoriile liberale de mai târziu.
Dar cartea lui Kishtainy nu este în nici un caz un lung şir de anecdote. În cele 40 de capitole, el porneşte de la o istorie, mai mult sau mai puţin amuzantă, pentru a relata teorii economice cât se poate de complexe, precum teoria jocurilor sau echilibrul lui Nash. În locul calculelor matematice complexe făcute de John Nash (matematicianul interpretat de Russell Crowe în „A Beautiful Mind“), Kishtainy exemplifică acest echilibru prin cursa înarmărilor şi prin celebrul film din 1964 „Dr. Strangelove“.
Kishtainy ne plimbă astfel de la teoriile lui Platon şi Aristotel la cele ale lui Toma d’Aquino – am început să râd de unul singur, în metrou, citind că, în Evul Mediu, bancherii erau consideraţi mai răi decât hoţii: aceştia din urmă dorm noaptea, în timp ce bancherii îţi cer dobândă şi pentru perioadele de repaos – sau ale lui James Buchanan şi Hyman Minsky. Cartea trece dincolo de previzibilele referiri la economişti consacraţi şi prezintă şi teoriile lui David Kahneman, un psiholog israelian care, în „Thinking, Fast and Slow“, a contestat faptul că oamenii ar lua decizii economice raţionale.
Nu ştiu cât timp va trece până când cartea lui Kishtainy va fi tradusă, dar, dacă o puteţi citi în engleză, merită: aproape toate gafele economice făcute în aceste zile de guvernarea Dragnea au un corespondent în istoriile descrise de profesorul de la London School of Economics. Ceea ce dezbate acum PSD-ul s-a dovedit a fi greşit undeva prin secolul XIX. Da, nu mă pot opri să citesc aproape orice în această cheie.
