Kevin Phillips este un yankeu laconic, aflat cu ani in urma in serviciile lui Richard Nixon. De atunci a scris o serie de bestselleruri – cronici ale actualei dezorientari ale SUA, survenita preponderent pe fondul procesului politic acaparat de interese aparte, preocupate strict de propriile obsesii lipsite, de-acum, de orice legatura cu realitatea si problemele populatiei americane.
Recent, l-am putut auzi prezentandu-si ultimul sau volum Bad Money, Reckless Finance, Failed Politics and the Global Crisis of American Capitalism – ajuns intre timp in Top Twenty al bestsellerurilor din SUA. Intr-o zi de Vinerea Mare s-ar zice ca nu ar strica defel un "Tatal Nostru" rostit inclusiv pentru fortitudinea americanilor in privinta reinnoirii institutiilor lor, intr-un imens efort de evitare a indeplinirii celor mai funeste previziuni economice. Impactul unei recesiuni in SUA ar fi global si major, iar tari precum Romania – cu o economie capitalista foarte tanara si primejdios de distorsionata – l-ar resimti, cu destula probabilitate, din plin.
Phillips identifica "sase rechini in acvariul american" – cel mai mare dintre ei fiind suprematia financiarului. La inceputul anilor ’70, serviciile financiare reprezentau doar 10-12% din PIB, productia industriala insumand un procentaj mai mult decat dublu. In prezent insa, aproape intreaga economie americana a ajuns subordonata financiarului. Astfel, Germania a putut devansa, in 2004, SUA din punctul de vedere al productiei industriale, americanii ajungand sa piarda, pe rand, o serie de ramuri industriale vitale – ca de exemplu industria electronica, actualmente aproape de nesalvat.
Spirala creditelor constituie cea de-a doua mare amenintare – datoriile populatiei crescand de la 2,4 trilioane de dolari in 1974 la aproape 50 de trilioane de dolari in prezent, cu o treime a acestei cresteri survenite strict in decursul ultimilor opt ani. Phillips se declara convins ca Wall Street va mai primi alte cateva lovituri grele in viitorul apropiat, dat fiind ca bancherii presupus ultraprudenti s-au comportat, de fapt, aidoma jucatorilor impatimiti la masa de ruleta a unui cazinou. Criza subprime a fost accentuata si de volatila piata imobiliara – SUA confruntandu-se, anul acesta, cu cele mai drastice scaderi ale preturilor imobiliare din 1930 incoace, ca urmare a milioanelor de oameni stimulati sa-si foloseasca proprietatea ca pe o carte ATM. Cum in situatia prezenta scaderea consumului este un efect imanent, criza economica se va accentua continuu – inclusiv pe fondul cresterii preturilor la energie si al actualului declin al productiei rusesti de petrol.
Phillips este revoltat mai ales de manipularea statisticilor oficiale din ultimele doua decenii, care au persistat in a prezenta economia SUA drept mult mai sanatoasa decat este si era. In opinia autorului, rata somajului si inflatia depasesc cu mult procentajele date publicitatii de catre autoritati, pe cand cresterea economica a ultimilor opt ani ramane una mediocra, in pofida multiplicarii averilor uriase ale celor deja ultrabogati. Phillips se mai declara convins ca dolarul va continua sa scada, pronosticand ca petrolul sau aurul, nicidecum insa euro, va deveni, in cele din urma, moneda alternativa de schimb – cam ca in America secolului al XVIII-lea, cand pieile tabacite si blanurile devenisera moneda de schimb utilizata intr-o buna parte a teritoriilor nord-americane, conchide autorul.
Economia SUA ar putea lesne avea parte de crepusculul pe care l-a traversat, cu un secol in urma, Marea Britanie, care renuntase la randul ei la primatul economicului, axandu-se strict pe supraextindere si neglijand, in schimb, ramurile si activitatile economice de baza. Economia Asiei, mai stabila poate si gratie inspiratiei ei confucianiste, ar putea inlocui, mai devreme sau mai tarziu, capitalismul speculativ al lumii atlantice.
In pofida gravitatii situatiei economice, Kevin Phillips nu crede ca tema crizei economice va deveni una majora in decursul campaniei electorale din 2008, avand in vedere ca ambele partide rivale au partea lor de responsabilitate pentru actuala stare de fapt – Barack Obama fiind, din acest punct de vedere, candidatul pe departe cel mai putin implicat. Recesiunea a ajuns, totusi, una din temele dominante ale cotidianului american, dezbaterile de televiziune sau din presa scrisa demonstrandu-se mult mai vivace decat cele intalnite intr-o buna parte a Europei.
In ceea ce priveste Romania, stau si ma intreb daca tara va avea vreodata parte de vremea in care un curtean al oligarhiei transpartinice ar indrazni sa defecteze – aidoma lui Phillips – din selectele-i randuri, expunand totodata modul in care interesele obscure dicteaza politica economica a tarii spre strictul beneficiu al catorva profitori?! Vorba romanului: vezi sa nu!
