Politica de partid a variilor formatiuni este, in prezent, mai absconsa si suprarealista ca oricand. Pe cand in PNL si PSD se duc lupte grele pentru putere, pe scena politica apar noi formatiuni, aliniate fie Cotrocenilor, fie unor oameni de afaceri populisti. Dar actuala stare generala de razboi nu survine de pe urma ideologiilor, manifestelor sau programelor de partid, ci din alte considerente perene, reprezentative pentru gandirea politica romaneasca. Interesele personale si de grup continua sa predomine, fiind din ce in ce mai greu de deslusit si separat.
Pentru a fi elucidat asupra luptei fatise, dusa fara nicio retinere pentru putere si bani, este suficient a urmari, zilele acestea, miscarile de pe piata mass-media. Actualmente, lumea comunicatiilor de masa atrage un numar incomparabil mai mare de figuri afaceriste, lipsite de scrupule, decat cea a politicii. Astfel de personaje zvanturate fac dovada unor idealuri si principii anihilate rapid de perspectiva influentei obtinute sau de cea a unei cariere promitatoare facute prin intermediul presei. In consecinta, au luat fiinta o serie de proiecte mediatice, ale caror evolutii s-au dovedit de-a dreptul fascinant de urmarit.
Retrospectiv, aspectul cel mai remarcabil ramane urmatorul: Fie in pofida, fie tocmai din cauza obsesiei lui Adrian Nastase de a plasa, dupa 2000, mass-media complet sub controlul sau, PSD a reprezentat, pana la urma, un factor purificator pentru breasla jurnalistica, impunand, involuntar, inobedientelor portavoci noi responsabilitati in vederea mentinerii libertatii lor de actiune. Tentativa manifesta a PSD de a-si extinde monopolul detinut in lumea politica asupra celei mediatice a determinat ca nume sonore din presa scrisa sau audio-vizuala sa recurga, dupa 2000, la redutabile miscari de rezistenta. Dar dupa momentul depasirii crizei respective, mass-media au revenit, intremate, la vechile metehne. Menirea informarii publicului intr-un mod echidistant asupra evenimentelor aflate la ordinea zilei si a motivelor care au condus la declansarea acestora – in treacat fie spus, imbold si principiu necum eminamente caracteristic presei romanesti – se erodeaza pe zi ce trece, presa fiind constransa a promova varii interese economice private ce conduc la abordarea in fel si chip a subiectelor de tot soiul.
Asediatorii de ieri ai lumii economice si politice sunt pusi, astazi, pe achizitionat ziare, deoarece au realizat ca necesita o platforma atat intru combaterea adversarilor, cat si intru promovarea propriei cauze.
Ziare odinioara aliate in lupta impotriva dictaturii PSD se supun, acum, unor furibunde atacuri si denunturi reciproce. Goana dupa venituri publicitare, care a condus, pe alocuri, la strategii de-a dreptul santajiste, a afectat grav tonul si linia generala a unei parti a mass-media romanesti. Prezentul aminteste periculos de trecutul recent, de 1990 – an in care Romania, abia scapata de sub dictatura, avea parte de un fatidic debut electoral. Daca va fi ca lunile viitoare sa aduca arhimentionatele alegeri, pericolul ca parti ale mass-media romanesti sa dezgroape vechea secure a abjectiilor – de genul celor care au viciat actul fondator al actualului sistem democratic – este unul cat se poate de real. Daca fenomenul va avea loc, nu vor mai exista, de data aceasta, scuze legate de o populatie polarizata, ca in trecut. Prezentul nu ofera diferente majore intre politicile creionate de principalii concurenti – aspect ce constituie una din marile probleme ale politicii romanesti. In schimb, interesele economice private au invadat arena politica, iar politicienii s-au multumit a coloniza, renumi si „rebrandui” partidele sau, cel mult, a promova aliante bizare care au adus, intre timp, democratia interna a tarii cu un picior in groapa.
Concernele media straine au devenit si ele, fireste, mai vizibile pe piata autohtona. Unele, putine, ce-i drept, s-au adaptat rapid, considerand ca in baza succesului de acasa nu mai este nevoie de eforturi suplimentare in vederea elaborarii unor tactici noi, agresive, pentru piata actuala. O tentativa de plasare a Romaniei inapoi in orbita Rusiei ar putea fi cel mai lesne efectuata cu aportul considerabil al unor parti ale mass-media – fie ele autohtone, straine sau, de ce nu, la gramada.
Institutii civice precum Fundatia Soros, intelectuali de marca precum Horia-Roman Patapievici, politicieni cu o certa orientare civica precum Mona Musca au fost prinsi in focul incrucisat venit dinspre mass-media, ale caror razboaie iau turnuri si directii din ce in ce mai imprevizibile. Institutia in cauza si cele doua personalitati au fost haituite de acea impropriu denumita Civic Media, care i-a si dat in judecata pe ultimii doi. Prin aroganta si lipsa de masura afisate ocazional, societatea civica s-a autoexpus, de fapt, unui asemenea tratament. Va mai dispune ea de autoritatea necesara pentru a veghea ca demersurile electorale sa decurga in spiritul normelor democratice? Se prea poate ca freneticele forte media sa reprezinte, de data aceasta, adevarata amenintare la adresa procesului electoral – si nu neaparat doar din strictele considerente legate de interesele partidelor avide de putere. Exista, de-acum, nenumarate sorti si interese particulare ce depind de rezultatele electorale. Va fi o tragica ironie daca, in 2007, cetatenii vor fi chemati la urne pentru a stabili niste castigatori la fel de relevanti si utili intereselor si nevoilor lor precum cei din topul curselor de cai sau ai vreunui concurs de frumusete.
Tom Gallagher, profesor
la Universitatea din Breadford, Marea Britanie
