Incomod de la 1877
1889 este ultimul an de aparitie a primei editii a cotidianului politic Romania libera
(15 mai 1877 – 14 iunie 1889). Vom urmari in continuare ce s-a intamplat in acest ultim an cand,
pentru o perioada, scurta ce-i drept, ziarul nu a mai fost unul de opozitie, ci un ziar al guvernarii.
…tara nu da increderea sa oamenilor care compun un partid, ci principiilor ce partidul sustine"
Romania
libera
(15 martie 1889)
Anul 1888,
evenimente culturale
Nu vreau sa trec la anul 1889, inainte de a puncta macar cateva din temele cultural-stiintifice abordate de Foita Romaniei libere, din 1888. Foita din 11 februarie publica un serial: Strabunii nostrii (anul 104 dupa Christ) semnat de Duiliu Zamfirescu; in 25 februarie, aparea Cronica teatrala in care se aratau greutatile financiare cu care se confrunta Teatrul National "din cauza ineptiei artistice si administrative"; in 5 martie era publicata Cronica Musicala a orasului Iasi (1780-1860) (reprodusa dupa Convorbiri literare), intr-un serial semnat de Teodor T. Burada, in care era redat concertul de la Iasi din 11 ianuarie 1847, apareau un sonet al lui Asaki si o poezie semnata de D. Gusti dedicate lui Liszt. Foita din 31 decembrie publica versuri semnate de Teleor intitulate Farniente ("Pe un fotoliu rasturnat,/Cuprins d’o lenea imparateasca,/As vrea sa stau neincetat/ Sa nu vorbesc, sa nu’mi vorbeasca. (…). Nu lipseste nici folclorul: in 29 februarie aparea articolul Miriologhii (Bocete) despre stravechi obiceiuri ale macedonenilor. Literatura populara era reliefata in serialul De-a Mijorca (preluat din revista Gheorghe Lazar) semnat Gh. Ghibanescu, aparut in pagina a doua din 22 aprilie. Poezia populara romana este tratata si in Foita din 1 mai 1888, in care erau redate si fragmente din poezia populara culeasa de V. Alecsandri (in rubrica Bibliografie). Din 10 in 17 iunie Foita publica Zilele babei si Legenda Dochiei. Titu Maiorescu semna un serial, in Foita din 13 mai, intitulat Din Experienta, despre posibilitatea de a cunoaste sufletul omenesc. In Foita din 28 mai era publicat un fragment dintr-un curs tinut la Universitatea din Bucuresti de Al. Odobescu: Iconografia lui Traian. Statui si busturi antice. Dintre articolele stiintifice amintim o serie intitulata Convorbire stiintifica – Electricitatea corpului nostru in Foita din 16 februarie; in Foita de la 1 martie Infinitul s.a.
Aspecte politice ale anului 1889
Am vazut ca din 22 martie pana la 11 noiembrie si din 12 noiembrie 1888 pana la 22 martie 1889 au urmat la guvernare conservatorii junimisti, avandu-l ca presedinte al Consiliului de Ministri pe Theodor Rosetti.
Editorialistul articolului de fond, Bucuresti, 12 ianuarie 1889, se intreba daca in situatia existenta si cu gruparile partidelor politice din tara, va putea guvernul sa-si realizeze programul de reforme necesare. "E adevarat ca anul care a espirat, tara a trecut printr’o criza politica a carei insemnatate si a carei resultate probabile nu se pot apretia de pe acum si imediat, dar pe de alta parte nu se poate tagadui ca acea criza sta
intr-o stransa legatura cu soarta politica si sociala a tarii si din ea trebue sa rasara solutiunile normale ale problemelor politice pe cari reforma ni le impune. E deci cestiunea daca ne aflam in adever in preziua unor evenimente care sa decida in mod hotarator pozitiunea tarii ca stat civilizat si constitutional, intemeiat pe cerintele dreptului modern si a exigentelor prezentului, daca avem inca puterea de-a intari si imbunatati situatia din launtru prin reforme intelepte si masuri corespunzatoare cu ele, daca avem vointa a continua in interesul bine inteles al tarii programul politic inaugurat in Martie a anului trecut, sau daca din nou tendintele adverse ale grupurilor politice cu aspiratiuni invechite si egoismul glacial al ambitiosilor politici vor ridica piedici in calea desvoltarii nationale". In articolul Bucuresti, 14 ianuarie 1889, dupa ce se arata ca fusese respinsa, in Camera, propunerea de reinfiintare a porto-franco la Galati si Braila, se ajungea la concluzia ca masura ar fi adus "o paguba de vreo cateva milioane tarii" (…) "D-nii Lascar Catargi si Nic Blarenberg au incercat sa produca o criza ministeriala" si considera ca "guvernul este pe deplin unit ca sa dea terii o administratiune onesta si capabila, spre a aduce reformele reclamate de interesele publice; (…)".
si aprecia ca "Opozitiunea va incerca de sigur sa aduca piedici, pentru a discredita pe guvern si pe maioritate, ca sa poata la urma striga, ca nu s’au adus la indeplinire fagaduielile facute (…) si sublinia ca "Trebue cu orice pret, ca in aceasta sesiune, sa se voteze legea pentru darea de pamenturi satenilor si pentru togmelele agricole, sa se rezolve proectele finantiare, sa se stabileasca un serios echilibru bugetar, sa inzestreze tara cu proectele ce la va infatisa guvernul". Situatia aceasta a dus
la demisia lui Lascar Catargiu, se anunta in articolul Bucuresti
16 ianuarie, 1889. In articolul Bucuresti, 15 Martie, 1889, se scria: "iata unele din acuzarile cele mai serioase pe cari le face o parte din opozitiune guvernului. Se zice ca guvernul actual promite a fi continuatia celui trecut, pentru ca ar fi ocrotind pe colectivisti.
si stiti care e proba ca-i ocroteste pe acesti oameni? Proba este ca nu cureta toate functiunile, dar toate, de acei cari sunt amici politici sau banuiti de a fi amici ai regimului cazut", de aici deductii care duc
la ideea "ca se va organiza o colectivitate noua de pe chipul si asemanarea celei vechi".
Cat despre amicii fostului guvern, editorialistul motiveaza ca exista obiceiul ca fiecare guvern sa vina cu amicii sai pe care sa-i puna in functiile publice, "Acest obiceiu nu probeaza nici tarie de principii, nici energie, din contra el probeaza numai slabiciune de caracter.
Caci tara nu da increderea sa oamenilor cari compun un partid, ci principiilor ce partidul sustine; nici nu condamna pe oamenii unui partid, ci actiunea partidului". (…) "functiunile publice sunt ale terii intregi, si cand e vorba de persoanele cari le ocupa, nu se poate discuta altceva decat daca aceste functiuni sunt bine indeplinite sau nu".
In 15 Martie 1889, putem citi urmatoarele "Trebue sa intelegem odata, ca schimbarile de guvern intr’un stat constitutional nu trebue sa aduca perturbatie in serviciile publice, ca astfel partidele sunt tinute sa nu iasa, in ce priveste numirile in functiuni, din niste limite stricte".
O alta acuzatie adusa guvernului era ca partidul se gandea la noi impozite. "Opozitiunea,
cel putin in parte, crede ca’si va atrage simpatia publica sustinand economii neinsemnate cari ar desorganiza servicii, sau ar micsora importanta unor functiuni, sau ar lasa trebuinte neindeplinite".
In articolul de fond din 22 martie, editorialistul arata ca guvernul "represinta un program de reforme menite sa aduca o schimbare adanca in mersul statului. De aceea, avem tot dreptul sa cerem celor cari au pretentiunea d’ a rasturna guvernul sa arate cari sunt pecatele guvernului, care este programul lor politic. (…)".
In Romania libera din 23 martie era marcata trecerea unui an de la venirea la putere a noului regim, subliniind ca desi s-au depus eforturi "Din nefericire insa silintele n’au putut atinge scopul dorit.
Astazi tara se afla in criza ministeriala (…)".
Declaratii incomode
Inainte de a trece la formarea noului guvern din 29 martie, vreau sa va atrag atentia asupra schimbarii tonului articolelor din ziar in scurta perioada in care nu se mai afla in opozitie. Nu mai aparea tonul rechizitorial din perioada guvernarii Bratianu.
In 31 martie, cand era publicata lista cabinetului lui Catargiu, urmau ample comentarii legate, mai cu seama, de intrarea lui Vernescu la guvernare.
In articolul de fond, Bucuresti, 4 aprilie 1889, era comentata "Declaratiunea scrisa, cu care s’a prezentat acest cabinet (Lascar Catargiu, n. ns.) Parlamentului, este un giuvaer de claritate si de preciziune" care "nu’ti spune nimic. (…)". A spus multe (…), dar cand betrênul, a spus ca el nu va face o politica, care sa duca la pierderea unei provincii, ci va face politica terei; ca el nu va face coada toporului, cum s’au facut predecesorii sei – atuncia entuziasmul dreptei d’abia s’a infrinat…". si editorialistul continua spunand ca abia astepta "Monitorul ca sa mai guste inca o data cele spuse de Catargiu dar, din Monitor lipseau tocmai acele 3 cuvinte (…) cari pareau a caracteriza tendintele politice ale d-lui Lascar Catargiu…".
si critica adusa guvernului continua: "La ordinea zilei este astazi in Camera creditul pentru fortificatii.
D. Lascar Catargiu a combatut in opozitie aceasta lucrare uriasa, inceputa de guvernul d-lui Ion Bratianu, pentru apararea terii, ca prea costisitoare,
ca de o rea politica, ca lipsita de legitimitate".
si-a pastrat pozitia pana a preluat carma, sublinia editorialistul.
"Ântaiul lucru, pe care ministrul seu de resboi, l’a cerut Camerei, a fost creditul de 15 milioane. De sigur ca generalul Manu n’a staruit si nu staruieste in cererea acestui credit fara consimtimantul presedintelui cabinetului".
si comentatorul se intreba cum se explica aceasta schimbare? La care, Catargiu raspundea: "Eu nu m’am schimbat. Dar vrea tara sa cheltuiasca cu imprumutare milioane pentru fortificatii? Treaba ei. Eu nu ma impotrivesc, ci voiu face ce zice tara".
Declaratia lui Lascar Catargiu a starnit multe discutii, Romania libera din 5 aprilie publica in pagina a doua discutiile de la sesiunea extraordinara a Corpurilor legiuitoare, (sedinta din 3 aprilie 1889) de la Camera, in care D.G. Panu "roaga pe d. Prim-ministru sa explice daca mai mentine sau a renuntat la cuvintele zise alaltaieri cu ocazia raspunsului la discursul d-sale relativ la politica externa". si ii reproseaza ca "in Monitor nu figureaza de loc comparatia cu coada de topor pe care a facut-o Primiul-ministru, zicand ca asa seamana atitudinea unor ministri fata cu Majestatea Sa. Oratorul intreaba daca Primul-ministru s’a cait de cele ce a zis si a facut sa se stearga aceasta declaratie, atat comentata de presa si chiar in strainatate".
Panu constata ca se schimbasera atat cuvintele lui Take Ionescu cat si raspunsul primului-ministru, raspuns in care se vorbea de pierderea unei provincii. Replica lui Catargiu la obiectiunile lui Panu fusese: "Dar ispraveste d-le Panu, ca perdem vremea de geaba". In cele din urma, primul-ministru a raspuns ca nu el a facut modificarile, ca "d-sa n’are obiceiu
sa tagaduiasca ceea ce a zis".
La 7 aprilie era publicat articolul "Era noua si era veche", in care se arata ca una dintre reformele de mare necesitate era "indreptarea moravurilor noastre politice", reforma pe care incercase sa o puna in practica guvernul si, de aceea cazuse: "Guvernul cazut s’a aratat ferm decis de a nu’si
procura sprijin parlamentar
decat pe baza programului sau
de principiu. N’a voit sa cumpere acel sprijin cu nici un fel de favoruri guvernamentale.
A voit sa aiba o majoritate intemeiata numai pe credinte politice si de aceea n’a consimtit sa dea administratia terei pe mana clientelei electorale". (…) "Intr-o tara, in care gruparile politice se fac si se desfac dupa combinatii vanate de interese si relatii personale, a’ti alege si chiar a imprumuta o suma de idei si a le lua ca norma de conduita politica, insemneaza a renunta la toate poftele de portofolii, cate nu s’ar justifica pentru binele terei prin valoarea si utilitatea ideilor adoptate in program" si, in continuare, critica lipsa de constiinta a guvernului Catargiu. z
