Populația româniei se află cu moralul la pământ, iar democrația este în pericol. Motivul? Calitatea slabă a politcienilor și politicile greșite implementate de aceștia. Mai mult, ultimul raport al Institutului de Cercetare a Calității Vieții atrage atenția asupra faptului că societatea riscă să fie scindată politic între populație și instituțiile publice, afectate de corupție și incapabile să ofere speranța unui program credibil de a înscrie țara pe calea dezvoltării.
Institutului de Cercetare a Calității Vieții a lansat raportul „Starea Socială a României – Calitatea Vieții: situația actuală și perspective pentru 2038”. Concluziile raportului prezintă o Românie băgată în mocirlă de politicieni, tristă și fără speranță. Departe de standardele europene. „După 27 de ani, România se plasează pe ultimul loc, împreună cu Bulgaria, la distanță de standardele europene, dar și față de celelalte țări foste socialiste membre UE. O țară subdezvoltată, sărăcită, cu o economie dezindustrializată și cu o agricultură dezorganizată, o economie incapabil de a oferi locuri de muncă pentru întreaga populație, munci cu valoare scăzută, o comunitate demoralizată”, se menționează în raport.
84% dintre români nu au încredere în partidele politice
În capitolul alocat calității guvernării și funcționarea democrației în România, sociologii care au realizat raportul consideră că politicul este factorul cheie în contextul actual. „Clasa politică se confruntă vizibil cu o criză profundă. Ea este considerată responsabilă de orientarea greșită a societății și de proasta funcționare a statului. Majoritatea populației era nemulțumită în anul 2015 de modul în care funcționează democrația în România: 84% dintre români nu au încredere în partidele politice, elementul cheie al democrației.”
În plus, majoritatea românilor consideră că direcția în care România merge este greșită. „Sunt unele variații: în perioadele guvernărilor care au dat speranțe, oamenii au fost mai optimiști, dar întotdeauna cei pesimiști au constituit majoritatea”, se spune în raport.
Sărăcia lovește în copii
Grupul social cel mai afectat de sărăcie este cel al copiilor, la mare distanță de celelalte țări europene. „Amploarea ei s-a datorat combinării a trei factori: pierderea locurilor de muncă, deteriorarea veniturilor principale, salariile și pensiile, o politică socială de protecție plasată la un nivel foarte scăzut. Datele duc la o concluzie îngrijorătoare: munca nu reprezintă o cale sigură de evitare a sărăciei.”
Calculele ICCV pun în evidență impactul asupra sărăciei a combinării salariilor minime/medii și a alocației pentru copii. ICCV a calculat din 1989 două coșuri minime de consum: coșul minim decent de viață (MD) și coșul minim de supraviețuire (MS).
„Minimul decent de viață era asigurat doar în 1989 pentru tipul de familie de 4 persoane cu 2 salarii minime și 2 alocații pentru copii. În 2015, acestui tip de familie i se asigura doar 75% din venitul minim decent de viață. În 1989 acest tip de familie depășea cu mult minimul de supraviețuire. În perioada tranziției, situația materială se înrăutățește și doar în 2015 reușește să se apropie de nivelul minim de supraviețuire, fără încă a-l depăși. Aceste date duc la o concluzie importantă: în întreaga perioadă, salariul minim nu este un factor de scoatere din sărăcie. El nu asigură un nivel decent de viață, decât în 1989 și 2016.”
10 direcții prioritare pentru următorii 20 de ani
Sociologii care au redactat raportul ICCV recomandă 10 direcții prioritare pentru ca România să reintre pe un făgaș normal.
1. De la o reformă economică cu rezultate mai degrabă negative și sacrificarea stării sociale a populației, la o strategie centrată pe ieșirea din multiplele crize ale societății românești și promovarea modelul unei societăți de calitate care să asigure prosperitatea.
2. Compensarea creșterii economice moderate cu promovarea unei societăți echilibrate social, rațional organizată, cu un nivel ridicat al funcționării democrației, centrare pe nevoile populației; creșterea calității vieții, optimism, încredere în instituțiile publice, respect pentru om.
3. Înlocuirea viziunii dominată de un mondialism economic gol cu un program de dezvoltare a economiei naționale, orientat spre promovarea bunăstării colective: relansarea economiei românești cu obiectivul creării de noi locuri de muncă de calitate; politica 37 salariului mic înlocuită cu politica salariului la nivel european; reechilibrarea raportului dintre muncă și profit, care este actualmente grav în defavoarea muncii.
4. O nouă viziune a poziției și rolului statului: de la un stat minimal, la un stat la dimensiunile europene, orientat activ spre promovarea dezvoltării social-economice.
5. Politica socială centrată activ pe suportul pentru copii și familii. Un program național de reabilitare a natalității, și, complementar, combaterea abandonului copilului. Obiectiv pe termen mediu și lung: stabilizarea natalității cel puțin la nivelul reproducerii simple a populației.
6. Reforma sistemului public cu priorități: debirocratizarea, simplificarea și eficientizare, cetățeanul pus ca valoarea centrală a sistemului public.
7. Promovarea valorilor morale în viața socială, responsabilitatea și coeziunea socială.
8. Abordarea cu prioritate a situațiilor sociale extreme: sărăcirea populației, care a tins să se cronicizeze la nivelul a 40% din populație; lichidarea „pungilor de sărăcie”, cele mai multe aflate încă într-un proces de creștere; apariția unor noi surse de aruncare în sărăcie, ca de exemplu debranșarea de la sistemul de încălzire publică și de la electricitate, pierderea locuinței, crize generate de îndatorirea financiară fără speranțe.
9. Promovarea unui stil de viață echilibrat, adaptat la contextul unei societăți moderne, dar și la resursele economice existente.
10. Introducerea unui sistem național de monitorizare și evaluare a politicilor, programelor/ proiectelor sociale, a gradului de progres a României.
