Şapte iazuri oferă o mare varietate de peşte celor care vor să se relaxeze pe malul apei.
Dincolo de rezervaţia de bujori care atrage turiştii în fiecare primăvară timp de două săptămâni pe dealurile „Bojorului” sau de castelul baronului Ugron, care a fost construit într-un stil aparte, urmărind structura calendarului, Zau de Câmpie atrage, indiferent de anotimp sute de pescari amatori dornici să se relaxeze cu băţul în baltă. Iar cele şapte iazuri de la Zau au şi peşte, fapt care le face şi mai atractive pentru iubitorii pescuitului în ape dulci.
Pescuitul ca relaxare
Iazurile de la Zau de Câmpie şi cele de la Tăureni reprezintă un mod ieftin, dar sigur de relaxare. Aici, digurile înierbate dau posibilitatea împătimiţilor de pescuit să vină la marginea apei împreună cu familiile, iar un sejur petrecut aici poate echivala, spun cei care au experimentat senzaţia, cu un sejur la malul mării. „Asta, deoarece, dacă nu vrei să pescuieşti, poţi încinge o partidă de fotbal sau un joc de table, poţi citi liniştit, fără a fi deranjat de nimeni, dar mai ales poţi ieşi în larg cu barca pneumatică, dacă ai aşa ceva. Iar vara apele iazurilor sunt suficient de curate pentru a-ţi exersa acolo calităţile de înotător”, spun pescarii de la Zau.
Soiurile sunt pe cât de diverse, pe atât de jucăuşe, astfel că aici pescarii pot prinde de la caras sau biban, care trage repede şi pot fi prinşi chiar la plută de pescarii fără prea multă experienţă, până la crapi, şalăi sau somni. Există şi riscul ca pescarii să agaţe o broască în această perioadă sau peştişori coloraţi cunoscuţi pentru cei din zonă sub numele de „bibani-soare”, asta ca urmare a multitudinii de culori ce se reflectă din solzişorii lor odată scoşi la lumina soarelui. „E plăcut, chiar şi dacă nu prinzi nimic merită să vii aici. După 24 de ore de pescuit, pe malul lacului, simţi cum te-ai liniştit. Aşa mult ne place luciul liniştit al apei”, spune Mihai, un pescar venit la Zau de Câmpie tocmai din Hunedoara.
„În fiecare an vin aici, o săptămână, două”, mai spune pescarul, care are însă o nemulţumire. „Dacă ar fi amenajate aici nişte locuri de cazare, la malul lacului, căsuţe din lemn, nu mai mult, ar fi şi mai bine”, se gândeşte bărbatul urmărind atent bambinele de pe firul care aşteaptă să fie întins de un peşte flămând…
Taxa de pescuit variază
Pescuitul pe cele şapte iazuri de la Zau de Câmpie, precum şi pe cele două iazuri sau şapte heleştee din Tăureni nu este însă la îndemâna oricui. Asta pentru că, după ce societatea piscicolă din Zau de Câmpie a intrat în asociere cu o serie de societăţi comerciale pentru administrarea luciului de apă, au fost introduse taxe de pescuit mai mari decât înainte. Astfel, acum turiştii trebuie să plătească pentru o zi de pescuit între 30 şi 35 de lei, iar pentru o jumătate de zi între 15 şi 20 de lei. Desigur, pescarii ştiu, pentru doar două beţe de fiecare pescar. Totodată, dacă vor să rămână cu băţul în baltă şi noaptea, în aşteptarea „monstrului”, pescarii trebuie să achite o altă taxă, care variază şi ea între 20 şi 25 de lei, în funcţie de iazul sau heleşteul în care vor să pescuiască. Dacă trec, însă, cu maşina de la Miheşu de Câmpie sau Şăulia spre Luduş, pe marginea lacurilor, turiştii constată că aceste taxe nu îi spe-rie pe pescarii adevăraţi. Asta, pentru că malurile iazurilor sunt mai mereu pline de pescari, iar maşinile acestora aproape că nu mai au uneori unde să parcheze.
Încasări mai mici
Directorul societăţii piscicole de la Zau de Câmpie, Vasile Fulger, spune însă că şi pescarii amatori sunt afectaţi de criză. Astfel, potrivit lui Fulger, încasările din acest an de pe urma pescarilor amatori sunt cam la nivelul a 30%-40% din nivelul celor de anul trecut, însă, aşa cum se ştie, toamna crapul trage mai bine, iar pescarii adevăraţi îşi iau concediu abia din această lună încolo.
