» Cum cobori dinspre manastirea vasluiana Floresti, pe un drum proaspat asfaltat, dai de satul Poienesti.
» Din varful dealului, te izbeste albul solariilor, pe care le vezi mai in fiecare curte. Asta, pentru ca, in ultimii 10 ani, gradinaritul a devenit o adevarata traditie pentru satenii din Poienesti.
» In ultimii 4-5 ani, tot mai multe solarii au inceput sa "rasara" in zona, iar rosiile de Poienesti au inceput sa fie cunoscute in pietele din tot judetul.
Este grea munca la solarii, la Poienesti, "Matca Vasluiului", cum mai este ea denumita de vasluieni. O caldura si o naduseala continua te macina, in timp ce te intrebi ce pret vor avea maine rosiile sau ardeii. La Poienesti gradinaritul a devenit o adevarata traditie in ultimii ani. Sa faca gradinarie au invatat unii de la altii si, mai ales, din experienta. Producatorii de legume din Poienesti spun ca aceasta indeletnicire se invata la firul ierbii, cartile nu te pot ajuta prea mult si e foarte imporant sa-ti placa aceasta munca: "Daca lucrezi cu gandul ca te murdaresti pe maini, nu faci nimica", crede Petrica Stanciu, unul dintre gospodarii satului.
A avut alta meserie, dar a fost nevoit s-o abandoneze. si-a dat seama ca e nevoie mai multa de el in solarii si acum trudeste la legumele produse in miniserele din spatele casei. Are o casa frumoasa, de altfel, de om muncitor, care a realizat ceva. In familia Stanciu, toata lumea se ocupa cu gradinaritul. Sunt renumiti in comunele din jur pentru tenacitatea de care dau dovada. Piesa de rezistenta in gradina familiei este rosia mehir, cea mai buna din piata, cum o lauda "Stanciulestii".
"Noi lucram tot in familie. Eu lucrez si in solarii, dar vin si in fiecare zi la piata. si nu stau degeaba aici, se vinde, daca azi dimineaaa am venit cu 18 cutii de rosii, iar acum mai am doua si e abia pranzul. Pana plec acasa dau tot", ne spune Anisoara Stanciu, pe care am gasit-o intr-una din pietele Vasluiului.
Au apucat-o pe acest drum de nevoie
Oamenii din Poienesti spun cum au ajuns la aceasta indeletnicire, mai putin cunoscuta in judetul Vaslui. Majoritatea s-au apucat de aceasta meserie ca sa se adapteze vremurilor, pentru ca inainte de a-si face solarii aveau cu totul alte meserii. Unii s-au insurat cu fete de la Matca. De acolo au deprins truda de zi cu zi in solariu, au inteles ca se pot scoate bani frumosi din cultivarea legumelor. Adrian Stanciu are doua solarii in spatele casei si din asta isi intretine familia, respectiv sotia si cei doi copii. Pana acum opt ani, cand si-a facut primul solariu, era tamplar. Iata ce spune el: "M-am reorientat, pentru ca nu mai era profitabil.
Cand m-am apucat de muncit la tamplarie nu puteam face fata comenzilor, dar acum, de cand cu termopanele, nu mai poti trai din munca asta. Asa ca, ne-am facut solariu, am invatat tainele cresterii legumelor in solar si acum imi intretin familia". A facut si cursuri de legumicultura, dar secretele rosiei le-a invatat direct de la planta, plantele i-au spus exact ce trebuie sa faca pentru a supravietui. Adrian isi ia meseria in serios, stie exact etapele unei culturi. "Rosiile pe care le vand acum sunt semanate pe 20 februarie, iar rasadul l-am replantat pe 2 aprilie. Asta am invatat in timp si, de atunci, respect cu sfintenie calendarul plantelor", spune barbatul. Fratele sau, Petrica Stanciu, spune ca s-a apucat de gradinarit in 1997.
"Primii ani au fost cei mai buni, in 1998 eram primul din piata Vasluiului cu ridiche rosie. Prin anii 1998-1999 chiar mergea afacerea asta, atunci mi-am permis sa-mi cumpar masina si lucruri in casa, din banii pe care ii castigam la piata, acum castig cat sa traiesc". Despre gradinarit spune ca este o stiinta si compara legumele pe care le creste cu niste copii mici: "Plantele sunt ca o gradinita de copii. Trebuie sa stai printre ele sa le simti, sa fii atent la fiecare detaliu. Acum, mi-a mai trecut entuziasmul primilor ani, dar la inceput ma duceam si noaptea in solar, din instinct ma trezeam".
» "Daca nu venim intr-o zi, le dam lor sa vanda"
Producatorii din Poienesti au un mare necaz. Nu numai ei. In pietele din Vaslui se poarta o lupta surda cu personajele aciuate pe acolo si care cumpara marfa oamenilor la un pret de nimic, pentru a o revinde apoi dublu. Petrica Stanciu spune ca, la inceput, cand a venit sa vanda in piata, a mai avut cateva probleme cu "comerciantii" de acolo, care voiau sa ocupe cate doua-trei tarabe: "Cand am venit prima data ne mai faceau probleme, incercau sa ne impuna pretul. Acum nu-si mai permit, pot sa le fac eu lor probleme, daca las pretul mai jos". In una din piete am intalnit-o si pe sotia primarului de Poienesti. La taraba, femeia vindea de zor produsele proprii. "Daca ii ignori, nu prea au ce sa-ti faca. La inceput, era mai greu, pentru ca am obtinut greu taraba din cauza lor", spune femeia.
