» Unul dintre cele mai creative nume ale animatiei romanesti panorameaza intr-un film recent intreaga istorie a genului de la noi.
» Lungmetrajul "O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990)", precum si seara retrospectiva din aceasta vara de la ICR au revelat iubitorilor de cinema prezenta unui mare cineast: regizorul de filme de animatie si de documentar Radu Vasile Igazsag.
» Viziunea data de integralitatea operei nu este insa o surpriza: filmul sau din 2004, "Boborul" dupa I.L. Caragiale, o veritabila capodopera, se bucura de la aparitie de un cult devotat printre cunoscatori.
Vizionarea filmelor anterioare realizate de Igazsag, de-a lungul a peste doua decenii, toate cu un pronuntat caracter experimental, nu face decat sa dovedeasca faptul ca marea reusita nu a aparut din senin, peste noapte. Ne amintim si seria de documentare realizate in anii ’90 impreuna cu Alexandru Solomon, despre avatarurile avangardei istorice romanesti, punct-cheie in cariera altui cineast exceptional care, in anii 2000, sidereaza, prin documentare-experiment ca "Marele jaf comunist" si "Clara B.", festivalurile de profil. Pentru a privi mai adanc in "laboratorul de creatie" al artistului, dar si pentru a-i afla parerile despre genul animatiei si experimentul cinematografic, l-am invitat la "o scurta discutie".
Calatorie in timp
» Care este "laboratorul" lungmetrajului "O scurta poveste"? Sunteti multumit de receptarea sa?
Filmul este o calatorie in istoria filmului romanesc de animatie. Evident, o calatorie inapoi in timp, dar si o calatorie, cu ajutorul vechilor filme, spre publicul de astazi. O calatorie, o istorie, o poveste spusa in primul rand celui mai exigent public, copiii. O calatorie facuta printr-un film de animatie. Totodata, el este si un film documentar. In acest scop, am folosit fragmente din 45 de filme de animatie realizate de 37 de regizori. Ele sunt selectionate dintr-o bogata arhiva care cuprinde circa 1.200 de filme de animatie realizate de 60 de regizori in perioada 1927-1990. Ne intalnim astfel cu clasicii animatiei romanesti: Marin Iorda, Ion Popescu-Gopo, George Sibianu, Constantin Mustetea, Szilagyi V. Zoltan, Nell Cobar, Matty Aslan, Olimp Varasteanu, Ion Truica, Laurentiu Sarbu, Virgil Mocanu, Victor Antonescu, Luminita Cazacu, Mihai Badica, Zeno Bogdanescu.
Receptarea filmului a fost foarte diferita, de la caz la… "necaz": pot spune entuziasta din partea multor spectatori (in special tineri) si a majoritatii fostilor colegi de la "Animafilm"; rezervata si negativa din partea celorlalti fosti colegi. Nemultumirea lor este fireasca, o inteleg, o anticipam… dar este evident ca in cele 80 de minute ale filmului nu puteam nici macar cita toate filmele reprezentative, toti autorii importanti. Un interes special a venit din partea spectatorilor si specialistilor straini (la festivalurile de la Lodz, Polonia si Kecskemet, Ungaria). Dar sper, o data cu Horatiu Malaele, ca si acest film "isi va gasi spectatorii, daca nu la cinema, atunci acasa, la televizor, la computer…".
» Frapeaza, in seria de filme de animatie realizate de dvs. prezentate la ICR, diversitatea tehnicilor folosite si a surselor de inspiratie. A fost deliberata aceasta permanenta reinventare si depasire a nivelului artistic atins la un moment dat?
Filmele mele de animatie marcheaza, aproape fiecare, etapele cautarii surselor, abordarilor si tehnicilor potrivite respectivului proiect. Cu fiecare mi-am dorit si un film mai bun, dar si un altfel de film decat cele deja realizate.
Candiano reloaded
» Credeti ca scurtmetrajul de animatie, prin caracterul sau experimental, datorat "ingeniozitatii" tehnicilor folosite (permitand o libertate de expresie mult mai mare decat filmul cu actori), poate reprezenta o arta sincretica, un fel de suma a artelor vizuale, muzicii si artei cuvantului? Poate fi acesta "filmul total", pura expresie si senzatie, fara subordonare unei naratiuni "tiranice", visat de generatia avangardista interbelica franceza (Buñuel, Dulac, Delluc, Epstein, Léger, Clair, Cocteau)?
Astazi, in etapa sa digitala, mai mult decat oricand inainte, filmul ca arta are o noua sansa, din punct de vedere tehnic si cultural. Pictura, poezia si muzica, intr-o ordine si pondere mereu altele, se pot intalni, stimula reciproc, reuni… Un alt nume important, Balazs Bela, visa in anii ‘30 un film care sa fie pictura, care sa aiba ca scenariu poezia sau muzica…
» Majoritatea filmelor dvs., atat unele din anii ‘80, cum ar fi "Fotografii de familie" sau "Nuca si zidul", cat, mai ales, cele din anii ‘90 – "Babel" si "Ciacona" –, culminand cu "Boborul", au un caracter decis experimental. Cineva spunea la ICR ca Peter Greenaway, unul dintre cei mai experimentali cineasti contemporani, ar trebui sa va invidieze pentru "Babel". Cum va raportati la astfel de experimente pe limbaj, pe "textul" filmic?
Structura foarte complexa, de colaj total, a filmului invita si face posibil experimentul artistic, cautarile in interiorul limbajului specific, dar si dincolo de acesta, pentru innoirea sa fireasca. Peter Greenaway este inca un artist plastic convertit la film, cu succes (ca si David Lynch). Altii evolueaza in zona de granita a artei si instalatiei video (Bill Viola) sau a confluentei dintre muzica, artele plastice si arta video (Nam June Paik).
» Puteti descrie procesul de creatie al acestei capodopere care este "Boborul"? Cum ati ales cateva dintre solutiile exceptionale pentru transpunerea situatiilor din Caragiale, atat din punctul de vedere al expresiei artistice, cat si al trimiterilor la istorie si politica? Mai rar ca viziunea unui autor sa fie transpusa atat de bine in spiritul ei, si totodata atat de modern si actual. Tot ceea ce credea Caragiale despre Ploiesti, revolutie si republicanism devine acum extrem de clar, si totodata este inclus intr-o viziune mai larga asupra istoriei moderne (1789-1989).
Textul lui I.L. Caragiale, de la prima lectura, la fiecare lectura, de la prima intentie de ecranizare (1984) pana la realizarea filmului (2004), a fost o continua provocare. Epoca evenimentului "istoric" trait si "relatat" (republica de la Ploiesti, 1870), epoca publicarii textului (1896, cand deja aparuse cinematograful), secolul XX si dramaticele sale "revolutii", evolutia tehnicii si artei filmului (de la epoca filmului mut, alb-negru si colorizat manual, sonor… pana la cea digitala), povestitorul si personajul I.L. Caragiale, care pentru mine va ramane Victor Rebengiuc… din toate acestea, si din multe altele, s-a nascut filmul de animatie "Boborul".
Strigat in timpan
» Povestiti-mi despre prietenia cu Alexandru Solomon. Cum ati ajuns sa faceti impreuna excelentele filme din anii ‘90?
Prietenia si colaborarea mea cu Alexandru Solomon au inceput demult, prin 1986-’87, si tot la "Animafilm", pe cand si el era desenator, animator. si tot impreuna, atunci cand am avut ocazia, ne-am aventurat in explorarea tehnicii si artei video ("Babel" – 1992, "Ciacona" – 1994, "Luzern-Viperesti" – 1994), a filmului documentar ("Strigat in timpan" – 1993, "Via regis" – 1995, "Cronica de la Zürich" – 1996). Dipticul "Strigat in timpan"/"Cronica de la Zürich" este dedicat avangardei artistice interbelice. In prima parte, "Strigat in timpan", am explorat contributia romaneasca la avangarda europeana. Cu a doua parte, "Cronica de la Zürich", am dorit sa marcam cei 80 de ani de la "insurectia de la Zürich", deci este dedicat miscarii Dada. Premiera filmului a avut loc chiar in ziua de 16 aprilie 1996, la Zürich, in cadrul unei ample reuniuni internationale care si-a propus sa evoce, dar si sa recreeze atmosfera anului 1916 (fiecare participant a vorbit, a recitat, a cantat, a comentat in limba sa). Dar filmele au fost si doua pariuri estetice. Ele sunt filme documentare (subiect, abordare, structura, mijloace) in care insa ne-am propus sa fim in ton si cu spiritul experimental al avangardei. Iar tehnica video ne-a ajutat in acest sens.
» Cum vedeti starea actuala a filmului de scurtmetraj si a celui de animatie in special? Credeti ca sunt sperante pentru solutii de iesire din acest impas (mai ales al productiei de animatie)?
La recent incheiatul festival international al filmului de animatie "Animotion" de la Sibiu, au fost puse fata in fata, discutate si disputate, cele doua etape ale istoriei animatiei romanesti – epoca de aur, cea de dinainte de 1990 (prin "O scurta poveste") si cea de dupa (prin dificultatile, eforturile, entuziasmul si diversitatea filmelor realizate astazi). Momentul actual nu este favorabil scurtmetrajului de autor, si mai ales celui de animatie (atunci cand vorbim de filme finantate si realizate de studiourile de profil). Exista insa si la noi o mare sansa, din fericire "exploatata" cu succes de autorii independenti, filmul produs in regie proprie. Acasa, cu ajutorul computerului, al desenului, al tehnicii cadru cu cadru, al unor prieteni, poti face un film de scurtmetraj. Te poti exprima liber, asa cum face pictorul, scriitorul… Poti sa-ti arati filmul lumii… poti castiga premii… Dar cam atat! Nu este insa deloc putin. Este chiar o mutatie fundamentala. Inca o data tehnologia vine in ajutorul cineastului creator, vesnic nemultumit…
"Inainte de a scrie «ma-ma», cred ca am desenat-o pe mama. Un cerc stangaci, doua bete in loc de maini… si tot asa am desenat blocul, parcul, cainele si tot ce era in jurul nostru. Vorbeam cu desenele, in mintea noastra ele se miscau, aveau viata. Poate de aceea, daca suntem sinceri, desenul animat e mai aproape de noi decat orice alta forma de film. Doar ca apoi crestem si uitam. Sa ne reamintim bucuria de a desena, de a vedea desene. Desene vii, animate. Sa fim din nou, cu totii, copii."
Titus Muntean, regizor, autor dialoguri la "O scurta poveste"
