Senatorul PDL Radu F. Alexandru, 69 de ani, crede că democrat-liberalii ar fi trebuit să se decupleze de mult „de această postură de ecou al deciziilor prezidenţiale” şi că venirea lui Vasile Blaga în fruntea PDL „va asigura totala independenţă” a partidului faţă de Traian Băsescu. În plus, Radu F. Alexandru spune că „aranjarea” Convenţiei Naţionale a PDL de anul trecut de către Traian Băsescu a fost o eroare a preşedintelui. În ceea ce priveşte neelucidata cădere a Guvernului Ungureanu, senatorul PDL este de părere că o mare responsabilitate o poartă chiar Emil Boc, fiindcă el, ca preşedinte, trebuia să asigure majoritatea pentru guvernul majoritar democrat-liberal, deşi, pe de altă parte, Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) era un „străin” pentru democrat-liberali.
Înainte de alegerile de anul trecut din PDL spuneaţi că partidul ar trebui să probeze că nu e un partid prezidenţial. De ce ar fi fost necesară această demonstraţie, care în cele din urmă nu a mai avut loc?
R.F.A.: Sunt de necontestat meritele lui Traian Băsescu în evoluţia partidului din momentul în care a preluat conducerea acestuia, sunt de necontestat meritele preşedintelui Traian Băsescu datorită solidarităţii cu guvernul PDL în perioada traversării deşertului. Nu este un secret pentru nimeni că în această cădere vertiginoasă a PDL a avut un rol şi căderea credibilităţii preşedintelui Traian Băsescu. PDL trebuie să evolueze în funcţie de propriile sale aspiraţii şi idei şi trebuia decuplat de mult de această postură de ecou al deciziilor prezidenţiale. S-au minimalizat poziţiile PDL, care a fost acuzat adesea că nu face decât să repete ca un papagal ceea ce spune Traian Băsescu, ceea ce este fals.
Totuşi, autoritatea lui Traian Băsescu asupra PDL a fost evidentă.
R.F.A.: E adevărat că Traian Băsescu s-a văzut şi s-a impus în anumite decizii. Acum, înaintea Convenţiei Extraordinare care va avea loc sâmbătă, ar trebui să ne amintim de Convenţia de anul trecut, când câştigătorul nu a fost alesul delegaţiilor, ci a fost alesul preşedintelui Băsescu. Au fost însă destul de multe luări de poziţii, decizii şi acţiuni care îi revin în totalitate Partidului Democrat Liberal.
Vă deranjează imaginea de partid prezidenţial pe care o are PDL?
R.F.A.: Această etichetă nici măcar nu este o premieră: în perioada preşedinţiei Ion Iliescu, PSD a fost doar o anexă a acestuia. În continuare, Ion Iliescu este, până la urmă, autoritatea care dă cele mai importante sentinţe în cadrul PSD, în vreme ce PNL are o singură voce, care este preşedintele partidului. Relaţia de subordonare a partidului în faţa unui preşedinte care este şi locomotivă este într-un fel o tradiţie politică.
Totuşi, Traian Băsescu nu mai este locomotivă pentru PDL.
R.F.A.: Traian Băsescu nu mai este şi nu mai poate fi atâta vreme cât este obligat să se încadreze cu rigoare în condiţia preşedintelui tuturor românilor. Eu sunt convins că pierderea popularităţii preşedintelui Traian Băsescu nu se datorează erorilor comise de el, ci felului în care preşedintele a fost solidar cu guvernul într-o perioadă de criză economică destul de complicată. Fostul preşedinte Emil Constantinescu avea o popularitate la fel de mare ca şi Traian Băsescu înaintea anunţării măsurilor de austeritate, până când a anunţat că este de partea Occidentului în războiul din
Kosovo şi a permis avioanelor americane să survoleze spaţiul autohton. Din acel moment, a căzut ireversibil în sondajele de opinie.
Aţi vorbit de greşelile preşedintelui Băsescu spunând că nu din acest motiv şi-a pierdut electoratul. Care sunt aceste greşeli?
R.F.A.: Cred că una dintre greşeli poate fi dedusă din atitudinea de forţă în raport cu partidele din opoziţie. Pe de altă parte, nici atitudinea opoziţiei faţă de preşedintele Traian Băsescu nu a fost foarte prietenoasă.
Deci principala greşeală a fost relaţia prea dură cu opoziţia.
R.F.A.: Da, mai ales că această chestiune s-a acutizat pe măsură ce a trecut timpul. Încercările de găsire a unui canal de comunicare cu opoziţia ar fi trebuit, poate, să fie mai numeroase. Traian Băsescu este la al doilea mandat şi ştim foarte bine că a fost mai mereu în legitimă apărare după episodul suspendării sale din 2007. Această falie de netrecut între preşedinte şi celelalte forţe politice cred că este o mare neîmplinire a mandatului preşedintelui Traian Băsescu.
Care ar fi celelalte greşeli?
R.F.A.: Dacă ar fi să mă gândesc la greşeli politice, nu-mi vine în minte o altă eroare majoră. Dacă vorbim de greşeli de comportament, de ton, de atitudine, faţă de oamenii din media, de exemplu, sau despre disponibilitatea mai mare a preşedintelui faţă de oamenii din PDL care au venit pe valul Traian Băsescu, acesta este un alt subiect.
Vreţi să spuneţi că cei împinşi de Traian Băsescu în PDL – Monica Macovei, Cristian Preda, Theodor Baconschi, Sever Voinescu – au fost favorizaţi de preşedinte, în raport cu oamenii vechi din partid, iar acest lucru a creat nemulţumiri?
R.F.A.: Poate.
Destul de mulţi simpatizanţi ai lui Traian Băsescu s-au despărţit de el la intrarea în politica mare a fiicei preşedintelui, care a ajuns europarlamentar într-un fel pe spezele PDL. A fost o greşeală?
R.F.A.: Formularea „într-un fel pe spezele partidului” este cea mai adecvată. Au fost formulate atunci şi argumente şi critici pe care nu aş vrea să le reiau, dar aş face o observaţie – Elena Băsescu este de trei ani de zile europarlamentar şi nimeni nu a înregistrat erori, gafe, comportament neadecvat. Nu sunt convins că este o greşeală capitală făcută de Traian Băsescu.
Dar implicarea preşedintelui în alegerile din PDL anul trecut a fost o greşeală?
R.F.A.: Da, a fost o eroare extrem de costisitoare.
A fost o Convenţie regizată?
R.F.A.: Aranjată până la ultimele detalii. A fost o Convenţie la care s-a strigat din sală „Libertate!” în semn de protest că au primit votul în plic. Ceea ce s-a întâmplat ulterior este dovada acelei erori. Am convingerea că, dacă la finalul Convenţiei de anul trecut preşedintele partidului s-ar fi numit Vasile Blaga, guvernul s-ar fi numit şi astăzi „Guvernul Boc” şi PDL ar fi avut un cu totul alt scor la alegerile locale.
Deci căderea Guvernului Ungureanu a fost principala cauză a eşecului PDL la scrutinul local? A fost un puci împotriva lui Mihai Răzvan Ungureanu?
R.F.A.: Nu, nu a fost un puci. De fapt, căderea Guvernului Ungureanu nu a fost principala cauză, ar fi prea simplu: nu putem spune că s-a ars un bec şi s-a făcut întuneric. A fost mai degrabă nota de plată pentru guvernarea dureroasă pentru fiecare om de pe stradă.
Este încă neelucidată cauza căderii Guvernului Ungureanu, mai ales că cei mai mulţi şi mai neaşteptaţi trădători au fost din PDL. Adică, în vreme ce liderii PSD şi PNL negociau aceste trădări, liderii PDL nu au negociat cu propriii oameni rămânerea pe baricade. Este adevărat?
R.F.A.: Rezultatul votului nu este cauza căderii guvernării Ungureanu. Guvernul Ungureanu a căzut fiindcă UNPR, unul dintre pilonii de susţinere ai coaliţiei, a trecut în cealaltă barcă, la fel ca şi o parte a grupului minorităţilor.
De ce Emil Boc a putut să păstreze guvernarea în mai mult de zece moţiuni de cenzură, iar MRU nu?
R.F.A.: Emil Boc era preşedintele partidului de mai mulţi ani, Emil Boc ştia numele fiecărui parlamentar, fiecărui şef de organizaţie, în vreme MRU era un tehnocrat, o personalitate venită din afara partidului, care în decurs de două luni, cât a durat guvernarea sa, a avut timp să se întâlnească doar o dată cu grupurile parlamentare ale coaliţiei care-l susţinea ca premier. Nu puteam să ne aşteptăm ca în două luni MRU să aibă în acelaşi timp susţinerea raţională şi susţinerea afectivă a grupurilor parlamentare: una e sentimentul de solidaritate faţă de cineva de care te simţi legat şi alta e cineva din afară.
Tot ce spuneţi confirmă că PDL nu l-a susţinut pe MRU. Unde a greşit Ungureanu?
R.F.A.: El a preluat o navă pe furtună şi într-un timp atât de scurt nu putea să fie acceptat. Prea puţini parlamentari ştiau cine este Mihai Răzvan Ungureanu, dincolo de faptul că fusese şeful Serviciului de Informaţii Externe. Era un străin, dar nu un străin cu notorietatea lui Theodor Stolojan, pe vremea când acesta a devenit premier sau mai târziu, când a preluat conducerea PNL tot aşa, venind din afară. Stolojan era perceput ca un salvator, în schimb pe MRU nu-l cunoşteau oamenii din partid şi nu ştiau ce potenţial are.
Vreţi să spuneţi că Traian Băsescu nu s-a consultat cu partidul atunci când l-a schimbat pe Emil Boc cu MRU?
R.F.A.: N-am spus aşa ceva. Consultarea a avut loc prin reprezentantul la vârf al PDL, Emil Boc.
Şi Emil Boc a consultat mai departe partidul?
R.F.A.: Sunt mai multe întrebări pe care trebuie să i le puneţi lui Emil Boc: „Domnule Emil Boc, aţi consultat partidul în legătură cu numirea lui MRU ca premier? Domnule Emil Boc, din momentul în care MRU s-a instalat în fruntea guvernului PDL, aţi făcut în aşa fel încât să mobilizaţi partidul în susţinerea lui MRU? Domnule Emil Boc, câte întâlniri ale grupurilor PDL cu MRU aţi organizat, în aşa fel încât oamenii să înţeleagă că Ungureanu este cineva care are viziune şi soluţii?”. MRU a venit în fugă, a preluat ştafeta şi a alergat mai departe fără să întrebe: „Mai vine cineva cu mine?”.
Deci vinovat de lipsa de susţinere a lui MRU a fost Emil Boc?
R.F.A.: Atâta vreme cât era preşedintele partidului, Emil Boc trebuia să asigure mobilizarea partidului alături de noul premier al guvernului PDL. Din păcate, nu s-a făcut nimic în sensul acesta. Emil Boc nu este însă singurul vinovat de căderea Guvernului Ungureanu.
Deci Emil Boc este unul dintre principalii responsabili ai căderii Guvernului Ungureanu?
R.F.A.: Ţinând cont de toate raţiunile discutate, a avut o mare responsabilitate.
După această istorie neplăcută pentru Mihai Răzvan Ungureanu şi în urma faptului că cei mai mulţi oameni din partid îl văd ca pe un „străin”, se mai poate face joncţiunea dintre PDL şi MRU?
R.F.A.: Eu cred că această joncţiune este între PDL şi forma de organizare civică propusă de MRU. Va fi o construcţie politică.
Credeţi că până la toamnă va exista această „construcţie politică”?
R.F.A.: Cu siguranţă.
La ce i-ar folosi partidului, în afară de faptul că şi-ar ascunde numele în spatele unei noi sigle?
R.F.A.: Nu acesta este scopul, mai ales că PDL a câştigat la locale peste 20 la sută, iar în acest peisaj în care Guvernul Ponta nu-şi poate ţine promisiunile PDL are toate şansele să mai crească. Apoi, 50 la sută din români nu au ieşit la vot şi cred că electoratul nostru nu ne-a trădat cum au făcut-o colegii noştri, de aceea avem datoria să ne recuperăm simpatizanţii. O parte dintre cei care nu s-au prezentat la vot pe 10 iunie sunt oameni nemulţumiţi de PDL, iar cealaltă parte sunt nemulţumiţi de formaţiunile existente pe eşichierul nostru politic.
Deci la toamnă vă aşteptaţi ca PDL să candideze împreună cu MRU?
R.F.A.: Nu mai vorbiţi de MRU ca persoană, este vorba despre un construct.
Deocamdată, ceea ce se vede este persoana fostului premier Ungureanu.
R.F.A.: Este vorba despre un pol de centru-dreapta în care vor intra MRU, PDL şi Noua Republică a lui Mihail Neamţu. Avem deja contacte serioase cu aceşti oameni şi îi considerăm partenerii noştri.
Veţi candida pe liste comune, cum se spune?
R.F.A.: Probabil că da. Nu ştim deocamdată care este forma juridică de asociere, dar vom merge împreună în această construcţie de centru-dreapta, pentru toţi cei care sunt nemulţumiţi sau speriaţi de ceea ce înseamnă restauraţia socialistă în România.
Vor primi locuri în această construcţie MRU şi Mihail Neamţu pentru ei şi oamenii lor?
R.F.A.: Vor fi locurile noastre. Nu suntem în situaţia în care PSD a luat la remorcă partidul Antenelor sau a PNL-ului care a bătut palma cu Felix după sistemul „tu îmi dai Antenele şi eu îţi dau locuri în Parlament, fiindcă nu eşti în stare să le câştigi”. Vom câştiga locurile împreună.
Procentual vorbind, la ce aport vă aşteptaţi din partea viitorilor parteneri ai PDL?
R.F.A.: Enorm, dacă ne uităm şi la manifestaţia spontană de susţinere a Institutului Cultural Român (ICR) după ce Guvernul Ponta a dat o ordonanţă de urgenţă prin care a mutat ICR de sub Preşedinţie sub controlul Senatului.
Ce vă face să credeţi că aceşti oameni ar veni în spatele PDL?
R.F.A.: PDL e una şi noua construcţie e altceva – este o alternativă.
Aveţi un nume pentru această construcţie nouă?
R.F.A.: Încă nu, dar imediat după ce se încheie Convenţia Extraordinară de sâmbătă noi intrăm în campanie electorală. Am convingerea că MRU îşi va continua contactele din ţară, iar dl Neamţu va continua cu aceeaşi seriozitate să strângă simpatizanţi.
Aţi spus că dacă Vasile Blaga ar fi fost preşedintele PDL, rezultatul alegerilor din 10 iunie ar fi fost altul. Totuşi, Vasile Blaga a fost şeful campaniei electorale, ce l-a împiedicat să fie mai activ?
R.F.A.: Vasile Blaga a preluat conducerea campaniei electorale în ultimele trei săptămâni după ce a observat cu stupoare că partidul este într-o stare de inerţie sinucigaşă. El a reanimat un pacient aflat în stare foarte critică. Eu zic că el a făcut minuni în aceste trei săptămâni.
Alegerea lui Vasile Blaga ca preşedinte PDL nu ar putea fi percepută ca o întoarcere în timp şi ca o evidenţă a faptului că partidul nu a reuşit să găsească lideri noi?
R.F.A.: Nu, fiindcă lideri vor fi toţi cei care se vor afla în echipa de conducere, unde i-am invitat şi pe Monica Macovei, şi pe Cristian Preda. Vasile Blaga le-a spus: „Partidul are nevoie de voi”.
Care ar trebui să fie scorul pe care să-l obţină la alegerile generale noua echipă care va conduce PDL din 30 iunie încolo?
R.F.A.: Cel puţin 30 la sută.
Şi dacă nu ating acest obiectiv sau măcar un scor de 25 la sută ar trebui ca viitorul preşedinte Vasile Blaga să-şi depună mandatul?
R.F.A.: E o întrebare la care va răspunde noua conducere a partidului.
Dar dvs. ce credeţi, la ce scor ar trebui să-şi depună mandatul viitoarea conducere a PDL?
R.F.A.: La alegerile locale, Vasile Blaga s-a angajat că obţine 25 la sută, dar a obţinut doar 23 la sută. Eu cred că 30 la sută este un scor rezonabil pe care ar trebui să şi-l propună noua echipă de conducere a PDL.
Ar fi necesară o despărţire între PDL şi Traian Băsescu pentru ca partidul să înceapă să urce?
R.F.A.: Relaţiile între PDL şi Traian Băsescu sunt în limitele Constituţiei. Felul în care va dialoga viitorul preşedinte al PDL, Vasile Blaga, cu şeful statului va asigura totala independenţă a partidului, ceea ce nu înseamnă că PDL îi va întoarce spatele lui Traian Băsescu.