Racordarea Romaniei la sistemul de securitate occidental s-a facut o data cu primirea sa in NATO. Racordarea administrativ-juridica se realizeaza de cativa ani prin preluarea si asimilarea reglementarilor Uniunii Europene, asa-zisul acquis comunitar. Sa speram ca racordarea politica si institutionala se va produce la 1 ianuarie 2007, cand va intra in vigoare Tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Mai ramane, totusi, de realizat racordarea fizica si de metabolism economic. Aceasta, deoarece simpla contiguitate cu teritoriul Uniunii Europene nu este suficienta. Dupa cum nu este suficienta nici simpla deschidere a pietei romanesti la marfurile si serviciile provenind din Uniunea Europeana pentru a spune ca tara noastra s-a conectat la Piata Comuna si profita de aceasta la fel ca actualele state membre.
Racordarea fizica la Europa a intarziat prea mult. Este vorba in primul rand despre crearea unor retele moderne de transport rutier si feroviar. Ceea ce poseda Romania in prezent in acest domeniu nu se ridica nici la nivelul pe care il avea Europa in anii '60. Nu trebuie sa fii specialist in transporturi ca sa realizezi ca lipsa unor autostrazi care sa strabata tara de la sud-est la nord-vest, la frontiera cu Ungaria, reprezinta un obstacol major in transportul de marfuri si persoane. De altfel si cresterea numarului de accidente rutiere, cu multe decese, reprezinta o descurajare pentru cei care vor sa calatoreasca in interes turistic sau de afaceri. Ca sa nu mai vorbim de costurile si riscurile pe care si le asuma cei care expediaza marfurile pe cale rutiera. In mod normal, constructia de autostrazi trebuia sa inceapa acum zece ani, dupa ce Romania si-a depus candidatura la Uniunea Europeana, dar a intarziat nepermis de mult. Recent, domnul presedinte Traian Basescu deplangea pierderile de vieti omenesti cauzate anul trecut de accidentele rutiere. Cu siguranta ca existenta unor autostrazi ar fi putut duce la crutarea, in fiecare an, a catorva mii de vieti. Nu a fost asa deoarece in perioada 1996-2000, cand a fost ministru al Transporturilor, domnul Traian Basescu declara cu mult aplomb ca la traficul auto redus pe care il are Romania nu se justifica constructia de autostrazi. Ca si cum aceste autostrazi ar fi fost construite intr-o luna si ar fi fost date in folosinta in 1997! Acum vorbim de proiecte care incep in 2006 si se vor incheia abia peste opt-zece ani. Prea tarziu!
Nu s-a facut nimic nici pentru modernizarea retelei de transport feroviar. Pe timpul mandatului domnului Miron Mitrea au fost lasati la conducerea cailor ferate tot felul de escroci care au supt, prin firme-capusa, ceea cea mai ramasese din patrimoniul acestei unitati economice emblema a tarii noastre. Acum, politia il cauta cu mandat international de aducere pe un anume Nicolaiciuc, care ar fi adus mari prejudicii economice SNCFR. Intre timp, viaductele feroviare se surpa, la fel ca si taluzele si alte lucrari de arta. Legatura feroviara cu Occidentul pare a fi grav compromisa. Acum bietii procurori cauta cu disperare sa puna mana pe cativa „rechini” ai coruptiei pentru ca Guvernul sa poata raporta la Bruxelles ca a indeplinit planul la acest capitol ! S-ar putea, pana la urma, sa ajungem sa le ridicam statui domnilor Nastase si Copos pentru meritul de a fi facut posibil, gratie celor cateva vizite pe care le vor face la Parchet, trecerea examenului de catre Guvern la materia anticoruptie.
Revenind la tema care ne procupa, cred ca toti romanii, de la maturator de strazi pana la presedinte, ar trebui sa devina constienti ca racordarea politica si geografica a tarii noastre la Europa se va face doar printr-o jonctiune cu Ungaria si Austria. Istoric, geografic, cultural si demografic suntem legati de aceste tari. Austria si Ungaria au interese in Romania si afinitati pentru poporul roman. Aceste afinitati si interese trebuie cultivate cu grija. Un parteneriat economic si cultural cu aceste tari se impune de la sine. Din fericire, cu Ungaria nu mai avem probleme politice in disputa. Tratatul politic incheiat cu aceasta tara in 1996 ofera cadrul pentru o colaborare sincera. Ramane de adoptat doar legea privind statutul minoritatilor nationale. Aici mai sunt divergente cu UDMR, dar oamenii intelepti pot imagina formule de compromis, asa cum s-a facut acum 10 ani la negocierea tratatului cu Ungaria. Domnul Emil Boc, si multi ca el, nu accepta in ruptul capului ca viitorul consiliu al autonomiei culturale maghiare sa aiba dreptul de a da avizul privind numirea unor functionari in administratia locala. Dar de ce sa nu ne gandim, de exemplu, ca acest aviz consultativ sa fie dat de consiliile judetene, adica de autoritatile alese, in care minoritatea maghiara are, in unele judete si in multe localitati, majoritatea sau o pondere insemnata?
Guvernantii si parlamentul nu mai au timp de pierdut pentru a incerca sa elimine ramanerea in urma in privinta racordarii fizice a tarii noastre la Europa. Din pacate, nu se face tot ceea ce este necesar pentru a se demara lucrarile in acest scop. In schimb, in laboratoarele puterii se concep si se incearca punerea in aplicare a unor scenarii si stratageme pentru rafuieli cu adversarii. Au mai ramas doar trei luni in care actuala putere poate demonstra ca merita sa guverneze tara. Sigur, in trei luni nu poti schimba radical situatia. Poti insa dovedi ca tratezi problemele vitale ale tarii cu seriozitate si responsabilitate.
