SC Aviatia Utilitara SA isi disputa cu SN Aeroportul International Bucuresti Baneasa un teren de aproape 9 hectare, de mai bine de 6 ani – In septembrie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a obligat Ministerul Transporturilor sa elibereze Aviatiei Utilitare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului – Ministerul a „omis” sa respecte hotararea judecatoreasca – In schimb, s-a demarat procedura pentru a schimba o bucata din terenul respectiv cu un alt teren, apartinand unor persoane fizice – Valoarea acestuia a fost estimata, in august 2005, la 10.000 euro, in vreme ce valoarea terenului cedat de SN AIBB – desi nu avea nici un drept in acest sens – era, la aceeasi data, de 11,2 milioane euro – Pe nota intocmita in favoarea schimbului era scris „Domnul M a fost de acord cu acest mod de solutionare, rog declansati procedura legala”.
Motivul disputei – un teren de aproape 9 hectare
89.830 metri patrati, situati in sectorul 1, Sos. Bucuresti-Ploiesti. Aceasta este suprafata disputata de ani buni de SC Aviatia Utilitara SA si Societatea Nationala Aeroportul International Bucuresti Baneasa SA (SN AIBB). Pe 4 aprilie 2000, era emis de Ministerul Transporturilor certificatul de atestare a dreptului de proprietate (seria M 09, numarul 0733) asupra terenului in cauza in favoarea SN AIBB. Aviatia Utilitara a contestat hotararea, astfel ca in sedinta publica din 14 septembrie 2004 Sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a adoptat decizia nr. 6929 prin care constata dreptul partii reclamante asupra celor aproape 9 hectare. Totodata, se solicita suspendarea executarii certificatului contestat de Aviatia Utilitara si obliga Ministerul Transporturilor sa elibereze acesteia un certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Hotarare judecatoreasca nerespectata
Ministerul Transporturilor a refuzat in mai multe randuri sa execute hotararea ICCJ, desi reprezentantii Aviatiei Utilitare i-au solicitat acest lucru in mod repetat. Dupa mai bine de trei luni de tergiversari si refuzuri, pe 21 decembrie 2004 conducerea societatii a depus plangere penala la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, formulata impotriva Ministerului si a SN AIBB. Pe langa refuzul de a se respecta decizia ICCJ din septembrie 2004, reprezentantii Aviatiei Utilitare reclamau si instrainarea unei bucati din terenul respectiv de catre SN AIBB, prin perfectarea unui contract de schimb de terenuri cu doua persoane fizice. In plangere se mai mentiona ca la baza incheierii conventiei stau mai multe inscrisuri cu continut fals.
Schimb de terenuri cu cantec
Motivele care au stat la baza refuzului „Domnului M” de a executa hotararea ICCJ aveau sa devina transparente in scurt timp.
Pe 28 octombrie 2004, dupa decizia care atesta dreptul de proprietate al SC Aviatia Utilitara asupra celor aproape 9 hectare, aparea o cerere semnata de avocatul Nastase Iulian Bogdan. Acesta afirma ca este proprietarul unui teren de 25.000 metri patrati in vecinatatea pistei Aeroportului Bucuresti Baneasa si solicita perfectarea unui schimb cu un alt teren.
Raspuns favorabil transmis la… sediul de campanie al PSD
Cererea avocatului Nastase a fost inregistrata la SN AIBB si trimisa Ministerului Transporturilor. O cerere similara a fost data lui Ciprian Holhos, consilier in minister. La randul lui, Holhos a apelat, telefonic si in scris, la Sorin Stoicescu, pe atunci director general al Directiei Aviatie Civila din cadrul MT. Mai departe, Stoicescu l-a insarcinat cu rezolvarea "problemei” pe Daniel Achim, functionar in cadrul aceleiasi directii. Constiincios, acesta a intocmit un proiect de recomandare a perfectarii schimbului, exclusiv pe baza informatiilor primite telefonic de la Sorinel Ciobanu, director al AIBB. Raspunsul favorabil a fost transmis prin fax la… sediul de campanie electorala al PSD! In paralel, pe 2 noiembrie 2004, Sorin Stoicescu transmitea respectiva nota si la Aeroportul Bucuresti-Baneasa, nu inainte de a consemna: "Domnul M a fost de acord cu acest mod de solutionare, rog declansati procedura legala”. Este clar ca rolul mentiunii a fost de urgentare a schimbului.
La aproape o saptamana de la epistola cu referire la "Domnul M”, aveau loc sedintele CA si AGA ale Aeroportului Bucuresti-Baneasa. Prin hotararile nr. 77 din 8 noiembrie 2004 si 64 din 9 noiembrie 2004 se aproba schimbul de terenuri solicitat de avocatul Iulian Bogdan Nastase. Ceea ce avea sa se si semneze la mai putin de o luna distanta, pe 13 decembrie 2004.
Declaratii in fals
In momentul incheierii contractului cu SN AIBB, avocatul Iulian Bogdan Nastase nici macar nu era proprietar pe terenul pe care-l propusese spre schimb. Asa cum a reiesit ulterior din actele premergatoare inceperii urmaririi penale, "in momentul formularii cererii de schimb, Iulian Bogdan Nastase nu era proprietarul terenului ce a facut obiectul ofertei, sustinand in fals contrariul”. Mai mult, situatia reala era cunoscuta de Sorinel Ciobanu, director al AIBB, dar a fost ascunsa atunci cand a oferit informatii lui Daniel Achim, in vederea intocmirii raspunsului favorabil. Chiar si in fata membrilor CA si AGA, Ciobanu a sustinut contrariul realitatii, insistand pentru obtinerea unui acord pentru perfectarea conventiei. De remarcat totodata ca, dupa cum a reiesit din actele premergatoare inceperii urmaririi, Sorinel Ciobanu a primit asistenta juridica chiar de la avocatul Iulian Bogdan Nastase.
Sub pretextul interesului AIBB…
Pentru a-i convinge pe membrii CA si AGA sa aprobe schimbul, Ciobanu a avut grija sa exagereze asa-zisele interese ale Aeroportului Bucuresti-Baneasa fata de terenul propus la schimb de avocatul Nastase.
Argumentele invocate sunt nesustinute si de refuzul constant dat anterior unor cereri similare de schimb, primite de la alte persoane fizice.
In plus, potrivit statutului SN Aeroportul Bucuresti-Baneasa, printre atributiile organelor de conducere nu se numara posibilitatea instrainarii activelor prin schimb.
Valoarea reala a terenului primit la schimb, de aproape o mie de ori mai mica decat cea a terenului cedat, nu l-a impresionat de asemenea pe Ciobanu. SN AIBB s-a "pricopsit” astfel cu un teren "lipsit de interes real pentru societate si de valoare comerciala pentru alte persoane”, dupa cum se recunoaste si in rezolutia intocmita ulterior de procurori.
… si adevaratul interes
Terenul cu deschidere la DN1 interesa in mod deosebit persoanele implicate deoarece, potrivit documentatiei aflate la Ministerul Transporturilor, respectiva suprafata era avuta in vedere pentru construirea unui complex in colaborare cu Grivco SA. Daca terenul ramanea in proprietatea statului, de investitie ar fi beneficiat acesta, situatie evitata prin dobandirea suprafetei de catre un tert. Legatura cu Grivco si cu liderul PC Dan Voiculescu era cunoscuta inca din februarie 2004. Atunci, cu putin inainte de alegerile locale, firma lui Voiculescu obtinuse de la guvernantii PSD, in conditii extraordinar de avantajoase, un contract de inchiriere pentru cele 20 de hectare.
Procurorul Ilie si NUP-urile
Procurorul Ilie Mihai Eduard a redactat ordonanta din 23 mai 2005. Se recunosteau aranjamentele facute de persoanele implicate si se scria negru pe alb: "Este evidenta intentia faptuitorilor de a-si procura un folos prin perfectarea contractului de schimb”. "Domnul M” a ramas o enigma si pentru procurori.
O afacere de tipul celei de mai sus nu se putea face fara stirea acestuia, ca doar Sorin Stoicescu a luat nota si a scris pe ea: "Domnul M a fost de acord cu acest mod de solutionare. Rog declansati procedura legala”.
Pentru ceilalti continua cercetarile
La sfarsitul aceleiasi ordonante din mai 2005, procurorul Ilie Mihai Eduard dispunea „disjungerea cauzei si constituirea unui nou dosar penal, care se declina in favoarea Parchetului National Anticoruptie, Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie”.
Surprinzator, la mai putin de sapte luni, procurorul Andrei Cocieru de la DNA da NUP si pentru celelalte persoane implicate. Scoaterea acestora „basma curata” se argumenteaza cu neintrunirea „elementelor constitutive ale faptelor sesizate”. SC Aviatia Utilitara a depus plangere impotriva acestei solutii, iar cazul a ajuns pe masa procurorului Petru Narita. Intr-o rezolutie datata 20 ianuarie 2006, Petru Narita isi „contrazice” colegul procuror, scriind ca solutia acestuia „este insuficient fundamentata”, astfel ca „pe cale de con-secinta, actul procedural este nelegal si de natura a vatama partea civila, persoane care au pretentii de natura patrimoniala”. Procurorul a dispus totodata efectuarea urmariri penale „in scopul stabilirii existentei ori inexistentei faptelor”.
