Directoratul Principal de Spionaj al Statului Major al Armatei (GRU) este cea mai mare agenţie de spionaj extern a Rusiei: în 1997, GRU avea de şase ori mai mulţi spioni în afara graniţelor ţării decât succesorul KGBului, Serviciul Străin de Informaţii (SVR). Creat în 1918 de către Leon Trotsky, primul comandant al Armatei Roşii, GRU a fost însărcinat cu colectarea de informaţii importante din punct de vedere economic sau militar din surse din afara Uniunii Sovietice. GRU şi-a păstrat importanţa şi după anii ’90, nu în ultimul rând din cauză că, spre deosebire de KGB, nu a fost niciodată divizat.
Cu toate acestea, numirea lui Aleksandr Şliahturov în 2009 în fruntea GRU a adus cu sine o serie de schimbări – percepute drept negative de „veteranii” agenţiei de spionaj. Astfel, personalul a fost redus cu circa 1.000 de oameni prin trasferul angajaţilor către comandamente militare teritoriale şi prin impunerea pensionării celor care au atins vârsta potrivită; totodată, numărul generalilor din cadrul GRU a fost redus de la 100 la 20, iar trei dintre cele opt brigăzi ale forţelor speciale Spetsnaz au fost desfiinţate, membii acestora fiind transferaţi sub alte comenzi. De asemenea, Şliahturov a redus dramatic numărul operaţiunilor de spionaj din afara zonei de influenţă a Rusiei – şi anume statele învecinate care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică.
Totuşi, zilele lui Şliahturov la conducerea serviciilor secrete militare par să fie numărate; conform agenţiei de ştiri AFP, restructurările au dus la controverse majore în interiorul GRU, iar din luna august, Şliahturov (a cărui identitate este atât de secretă încât nici o fotografie a sa nu a fost vreodată făcută publică) este internat în spital – o practică obişnuită în cazurile înalţilor oficiali aflaţi în pragul pensionării, conform cotidianului guvernamental Rossiiskaya Gazeta. Pe de altă parte, analiştii firmei de consultanţă şi analiză strategică Oxford Analytica sunt de părere că misiunea lui Şliahturov – şi anume reforma agenţiei împotriva tuturor rezistenţelor interne – a fost încheiată, şi că schimbările din cadrul GRU reflectă o „raţionalizare” a activităţilor de spionaj care se va extinde probabil şi asupra celorlalte agenţii după reîntoarcerea, în 2012, a lui Vladimir Putin la Kremlin.
Raţionalizarea spionajului rus
Conform Oxford Analytica, ale trei procese au fost deja demarate. Primul dintre ele este rezolvarea problemelor existente dintre Serviciul Federal de Securitate (FSB) şi Serviciul Străin de Informaţii (SVR) – ambele create după divizarea KGBului. Aceste două agenţii sunt antrenate într-o dispută veche în centrul căreia se află încercările FSB de a domina SVR. Premierul Putin a lăsat să se înţeleagă că SVR îşi va păstra independenţa, dar că va trebui să susţină misiunile FSB de urmărire a suspecţilor în străinătate.
O altă prioritate este, pentru Putin, îmbunătăţirea coordonării şi vitezei de răspuns a serviciilor. O plângere mai veche a veteranilor din GRU este că repartizarea adunării de informaţii – mai ales cele obţinute din interceptări electronice şi prin satelit – este efectuată de către comandamentele militare teritoriale din afara agenţiei. Acest lucru reflectă însă încercarea de a face ca analizele să aibă loc mai rapid – şi de a se ţine cont de nevoile „consumatorilor”. Ca şi rezolvarea certurilor dintre SVR şi FSB, şi această problemă împiedică fluiditatea schimbului de informaţii între agenţii.
De asemenea, Vladimir Putin doreşte accelerarea schimbării de generaţie la vârful tuturor serviciilor secrete. Liderii tineri, care nu au fost marcaţi de luptele interne rezultate din divizarea KGBului, îşi aşteaptă cu nerăbdare promovarea – care implică nu numai o mai mare posibilitate de a decide modul de operare din cadrul instituţiilor, dar şi, adeseori, un avantaj financiar. Actualii conducători ai serviciilor secrete fie se apropie de vârsta pensionării – fie au depăşit-o deja. Şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, are 60 de ani, cel al SVR, Mihail Fradkov, 61, iar directorul Serviciilor Federale de Protecţie, Evgheni Murov, 66.
Însă Putin se confruntă nu numai rezolvarea unor probleme interne mai vechi, ci şi cu schimbarea strategiei generale a serviciilor secrete ale Rusiei – a căror muncă s-ar putea concentra în viitor pe un număr mult mai restrâns de operaţiuni.
Contraspionajul revine în forţă
Analiştii de la Oxford Analytica sunt de părere că asasinarea a trei rebeli ceceni la Istanbul în 16 septembrie de către un presupus ofiţer de informaţii rus a scos în evidenţă rolul agenţiilor de securitate în urmărirea unor presupuşi duşmani în afara graniţelor ţării. Deşi „munca murdară” reprezintă doar o mică fracţiune a acestei activităţi, serviciile secrete vestice sunt de părere că FSB şi SVR au început să coopereze atât în privinţa monitorizării numeroşilor emigranţi ruşi (de la simpatizanţii cauzei cecene la oameni de afaceri), cât şi, ocazional, în exercitarea anumitor presiuni asupra acestora – şi în perturbarea activităţilor lor dacă acestea sunt considerate dăunătoare interesului naţional.
Însă mult mai îngrijorătoare pentru Rusia au devenit în ultimii ani activităţile politice, economie şi militare ale Chinei şi Statelor Unite în Asia Centrală; „primăvara arabă” a arătat că regimurile autoritare pot fi mult mai instabile decât par, iar agenţiile de spionaj ruseşti au început deja să monitorizeze atât grupurile de opoziţie cât şi potenţialii lideri din statele asiatice care fac parte din zona de influenţă a Moscovei.
Totodată, deşi serviciile secrete ale Rusiei au observat o reducere majoră a operaţiunilor vestice de spionaj din ţara lor, China pare să devină o ameninţare din acest punct de vedere. Recenta dezvăluire a arestării unui spion chinez care a avut loc anul trecut, precum şi punerea sub acuzare a doi oameni de ştiinţă de la o facultate din St. Petersburg, care ar fi vândut Beijingului documente confidenţiale, reflectă o activitate crescută a noii puteri economice şi militare în Rusia. Drept rezultat, SVR şi GRU au fost însărcinate să susţină misiunile de contraspionaj ale FSB.
Perspective neclare pentru GRU
Plecarea lui Şliahturov pune agenţia acestuia într-o poziţie complicată; conform siteului The Moscow Times, încă nu a fost găsit un succesor pentru acesta, deşi Ministerul Apărării a început de multă vreme căutarea. În absenţa unui conducător puternic – Şliahturov era considerat drept un protejat al ministrului Apărării, Anatoli Serdiukov – agenţia şi-ar putea pierde poziţia privilegiată şi oarecum independentă. Analiştii de la Oxford Analytica sunt de părere că GRU a trecut deja parţial în subordinea şefului Statului Major Nikolai Makarov – iar o posibilă relocare a personalului agenţiei în clădirea Statului Major ar sublinia şi mai clar dependenţa GRU de conducătorii militari.
La toate aceste probleme ale serviciilor secrete ale armatei se adaugă, conform unei analize a siteului EurasiaReview, şi relaţiile reci cu FSB, care a fost acuzat în repetate rânduri de către Serdiukov şi apropiaţi ai acestuia că s-ar amesteca în treburile interne ale armatei. Vladimir Putin va avea, aşadar, mult de lucru pentru descurca iţele comunităţii spionilor ruşi – însă el este totodată parţial responsabil pentru încurcarea acestora. Cu câţiva ani în urmă, Putin a încurajat competiţia dintre diferitele agenţii, permiţându-le acestora să îşi suprapună competenţele, însă rezultatele nu au fost cele scontate. Acum, crearea unor structuri clare şi a unor unităţi operaţionale care să acţioneze rapid şi cu precizie are din nou prioritate.
