Doi magnaţi ai petrolului rus şi-au intensificat bătălia pentru influenţă în sectorul energiei lucrative şi îi scriu preşedintelui Vladimir Putin pentru a se plânge fiecare pe tema politicilor celuilalt, punând în lumină prăpastia crescândă între membrii anturajului liderului rus.
La un an de la preluarea celui de-al treilea mandat prezidenţial, diviziunile din echipa lui Putin îşi fac apariţia la lumina zilei, cele mai grave fiind cele dintre eminenţa cenuşie (colaborator de multă vreme al preşedintelui rus) Igor Setcin, şeful Rosneft, şi Nikolai Tokarev, preşedintele Transneft, monopolul oleoductelor. Această confruntare dintre greii energiei ruse riscă să-l bulverseze pe Putin într-o perioadă în care caută să repună mâna pe putere după importantele manifestări de stradă împotriva sa din 2011 şi 2012. Reuters dezvăluie scrisorile trimise de cei doi magnaţi, ambii având legături îndelungate cu şeful Kremlinului şi beneficiind de patronajul preşedintelui, decidentul ultim în cea mai mare ţară producătoare de petrol din lume. Numai că această bătălie poate lua o turnură nedorită de ei, preşedintele văzând pusă în discuţie chiar dominaţia sa. De altfel, Putin şi-a exprimat deja nemulţumirea cerând Rosneft să explice preţul crescut al carburantului.
Scrisoarea de opt pagini semnată de Setcin acuză Transneft că plăteşte prea mult pentru transportul petrolului. „Sistemul actual al tarifului de transport al Transneft nu este transparent şi nu sugerează tarife reduse pentru companiile petroliere care investesc în această regiune şi furnizează produse din petrol în Extremul Orient rus.“ Tokarev a răspuns printr-o scrisoare către Putin şi vicepremierul Arkadi Dvorkovici, negând că drepturile vamale ale Transneft au contribuit la creşterea preţului benzinei.
Bătălia pentru China
Rosneft are în vedere modernizarea rafinăriilor sale din Siberia Orientală, Far Komsomolsk – Orient şi Angarsk, şi construirea unei uzine petrochimice la portul din Pacific Nakhodka, ceea ce provoacă temerile Transneft că ar putea deturna fluxurile sale spre portul Kozmino. Tokarev a criticat planurile, afirmând că uzina din Nakhodka ar necesita investiţii masive şi construirea unei conducte al cărei cost estimativ ar fi de 250 miliarde ruble (7,58 miliarde dolari). Dar Setcin este decis să facă presiuni pentru expansiunea conductei pentru pomparea de petrol mai mult Chinei, o altă piaţă rentabilă, alături de cea europeană, unde cererea este în scădere.
Setcin a fost multă vreme unul dintre colaboratorii cei mai fideli ai lui Putin, în timp ce Tokarev, potrivit Vedomosti, era şeful lui Putin când lucra ca spion al KGB la Dresda, în fosta Germanie de Est. Ei sunt la cuţite de ani buni, inclusiv în privinţa rutei Rosneft pentru creşterea aprovizionării cu petrol a Chinei.
După ce a preluat conducerea Rosneft anul trecut, Setcin a transformat ceea ce în 2003 era o mică întreprindere petrolieră de stat într-un imens grup graţie susţinerii mentorului său, Vladimir Putin, al cărui braţ drept este în sectorul energetic. Setcin este cunoscut drept creierul „afacerii Iukos“, care a făcut ca grupul petrolier al magnatului Mihail Hodorkovski să fie înghiţit de Rosneft, şi este considerat personalitatea cea mai influentă din Rusia, după Putin. Ca urmare a intensificării influenţei sale asupra sectorului gazier şi petrolier strategic, care generează peste jumătate din devizele statului, Setcin şi-a atras criticile experţilor şi ale multor şefi din industrie. Putin a creat un sistem în care puterea este concentrată în mâinile preşedintelui, iar influenţa e repartizată mai mult sau mai puţin uniform între diverse clanuri, fără ca vreunul dintre ele să beneficieze de o favoare specială a Kremlinului, pentru a se evita grave probleme.
Or, Setcin şi Tokarev riscă atunci când se leagă unul de altul – în funcţie de modul în care apreciază Putin situaţia. Ei se bat pentru influenţă, şeful Transneft fiind nemulţumit de ascensiunea şi de dictatul Rosneft. Aşa cum declara un consilier în energie de la Moscova, „ei sunt deja la cuţite în ce priveşte planurile şi influenţa“.
