Preafericitul Daniel, fostul mitropolit al Moldovei si Bucovinei, are reputatia unui excelent teolog al Ortodoxiei si om inzestrat cu un tact deosebit. A sponsorizat, in tacere, o serie de initiative ecumenice care i-au permis Romaniei sa depaseasca sentimentul izolarii religioase trait pana in 1990. Atitudinea sa deopotriva diplomatica si rationala difera complet de cea a liderilor politici – care fie se dovedesc obsedati de confruntari, fie spun tot ceea ce le trece prin cap, fara a chibzui in prealabil asupra semnificatiei vorbelor lor. Alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane – aparent neproblematica, dar insotita de o mare tevatura mediatica – a contrastat pozitiv cu uzantele definitorii scenei politice romanesti.
BOR are toate sansele sa ramana si pe viitor, cel putin in proximii ani, cea mai respectata institutie nationala. Fireste – nici respectul si nici chiar veneratia nu echivaleaza cu influenta si/sau puterea. Dar cu tara aflata in valtoarea schimbarilor, Biserica poate deveni o voce progresista in viata natiunii, capabila a indruma evolutia acesteia in directia optima – nu prin implicare politica, ci printr-o sustinere directa, cu toata ponderea prestigiului ei, a unor initiative dedicate ameliorarii traiului din Romania. Daca BOR va reusi aceasta performanta, va fi contribuit neindoielnic si la consolidarea pozitiei tarii in cadrul UE.
Strainul aflat in Romania nu are cum sa inchida ochii in fata noianului de detalii care alcatuiesc cotidianul acestei tari, si nici mintea in fata unor posibile solutii. Incredibila bogatie naturala a Romaniei inca este un bun ramas in esenta nevalorificat, ba chiar deteriorat in numeroase zone ale tarii. Este suficient a privi cladirile moderne, de regula execrabile, ridicate in plin centrul istoric al unei urbe sau in splendide zone rurale, a observa situri arheologice vandalizate in speranta unui profit imediat pentru a ajunge la concluzia ca fortele politice ar fi trebuit sa se implice de mult. Dar cum destui politicieni si oameni de afaceri sunt chiar autorii actualei degradari a peisajului romanesc si nici o institutie a statului nu pare defel tentata a interveni, BOR ar face un imens bine tarii daca si-ar dedica o parte din energie patrimoniului natural si artistic. In Marea Britanie bunaoara fiinteaza numeroase organizatii sponsorizate de Coroana in vederea pastrarii complexului patrimonial, altele, asemanatoare, exista in intreaga Europa. Cele mai multe se bucura de sprijinul nemijlocit al unor preoti si calugari energici, al unor calugarite cat se poate de eficiente. Un alt obiectiv, implicand o ecuatie poate mai controversata, ar putea fi acela al identificarii unor modalitati de prevenire a disparitiei traditionalei lumi a taranului roman, laolalta cu datinile sale. O posibila solutie ar putea consta din reabilitarea unui concept cu o certa rezonanta comunista – cooperativa. Dar o privire aruncata pe meleagurile Germaniei sau ale Tarilor de Jos, ale Nordului Italiei sau Irlandei releva ca preotii au fost deseori forta motoare din spatele unor initiative de sustinere acordata cultivatorilor sau fermierilor, tocmai pentru a evita deprecierea economica a zonei pana la disparitia ei completa. Istoria miscarii cooperatiste din Europa a fost, de fapt, una cu totul respectabila inainte ca acest concept sa fie "deturnat", dupa 1945, de comunisti. Iar preotii implicati in proiecte cooperatiste rurale nu au apartinut defel "clerului rosu", demersurile lor vizand strict solutii practice necesare mentinerii optimismului si increderii de sine a localnicilor. Ar trebui depasita, macar partial, profunda neincredere care marcheaza cotidianul romanesc – nu intotdeauna cineva implicat intr-o activitate economica similara trebuie sa fie automat un adversar, concurent, dar nicidecum un potential aliat.
Papa Ioan Paul al II-lea gasise cuvinte de lauda la adresa unor astfel de "inspirate cooperari" initiate de Biserica. Papa Benedict al XVI-lea provine dintr-o regiune familiarizata cu asemenea forme de organizare sociala. Daca BOR ar opta pentru implicarea directa in demersuri de acest gen, ar actiona nu doar spre binele propriei vitalitati, prin sprijinirea credinciosilor din zonele rurale, ci in negresita favoare a intregii tarii. In momente ca acestea, cu ochii tuturor indreptati asupra ei, Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se intrebe inclusiv daca energiile ei nu ar putea viza, de-acum, atat unele aspecte mai lumesti, cat si cele primare, spirituale.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
