Presa din ultimele saptamani a comentat diverse rezultate ale unui sondaj dat publicitatii in urma cu o luna de catre Agentia pentru Strategii Guvernamentale. In ultimii anii, agentia respectiva a finantat o serie de studii sociologice, unele dintre ele abordand in mod profesionist teme de acut interes – este cazul cercetarilor substantiale referitoare la imaginea Romaniei si, mai ales, a romanilor in diverse tari europene, la care m-am referit la timpul respectiv in aceasta pagina.
De data aceasta, citind comunicatul de presa referitor la cercetarea "Sistemul educational universitar din Romania: realitati, cauze, solutii", realizata de SC Totem Communication SRL la comanda agentiei mentionate, marturisesc ca nu am inteles mare lucru. Asta pentru ca textul dat publicitatii de Directia de Comunicare Publica nu contine nimic in afara unei insiruiri fara noima de asertiuni de tipul: "Peste o treime din respondenti (38%) considera ca reusita in viata nu depinde de performantele scolare" sau "Aproape un sfert din studenti declara ca universitatile sunt locuri unde te plictisesti". Afirmatiile de acest tip – pe langa ca prezinta drept semnificative opinii minoritare, trecandu-le sub tacere pe celelalte – pot servi cel mult drept umplutura pentru rubricile de "diverse" ale ziarelor. Ramane obscura motivatia pentru care se cheltuiesc bani publici pentru obtinerea unor astfel de informatii.
Ca sa ma edific, am parcurs raportul integral, publicat pe site-ul ASG. Din pacate, in afara unor lacunare pagini de metodologie (contrar normelor stiintifice internationale, este, de exemplu, trecuta sub tacere metoda de intervievare), nu am gasit nici aici decat aceeasi insiruire de cifre. Sunt convins ca, pe vremea cand era un respectat profesor la Facultatea de Sociologie, actualul director al ASG isi invata studentii ca un raport de cercetare trebuie sa inceapa prin expunerea obiectivelor si a ipotezelor, sa se incheie cu niste concluzii etc.
Citirea atenta a raportului denota, in plus, entorse grave ale unor norme elementare de formulare a intrebarilor intr-un chestionar sociologic. De exemplu, una din constatarile cercetarii care a fost pe larg comentata in presa este aceea ca 31% din studenti apreciaza ca sistemul educational de dinainte de 1989 era mai bun decat cel actual. Pe langa faptul ca opinia dominanta (valabila pentru 55% din respondenti) este cea contrara, formularea intrebarii este lipsita de neutralitate: "Din cate stii, ce crezi, in Romania era mai bine…?" (cu variantele de raspuns "inainte de 1989" si "dupa 1989"). Formulata la timpul trecut, intrebarea favorizeaza in mod evident unul dintre raspunsuri. Ne intrebam, in plus, care este relevanta unei comparatii facute de oameni care nu cunosc unul din termeni (studentii intervievati aveau, probabil, 2-3 ani in 1989).
O alta "constatare" prezenta in comunicatul de presa este aceea ca "un regim politic autoritar, chiar daca ar asigura cresterea nivelului de trai al populatiei, nu ar fi dorit deloc de 38,3% din respondenti". Aici chiar nu mai inteleg nimic, caci in raportul de cercetare distributia raspunsurilor este: "in foarte mare masura" – 8%; "in mare masura" – 18%; "in mica masura" – 22%; "in foarte mica masura" – 14%; "deloc" – 25%.
Aceasta intrebare contine doua motive pentru care un student din anul doi la Sociologie ar pica examenul de Metode si tehnici de cercetare. In primul rand, formularea intrebarii: "In ce masura ati fi de acord ca in Romania sa existe un regim politic autoritar daca acest fapt ar asigura cresterea nivelului de trai al populatiei?". Cererea acordului asupra unei fraze ce contine propozitii aflate in raport de dependenta este generatoare de confuzii. Esti intrebat daca esti de acord cu un regim totalitar? Cu cresterea nivelului de trai? Cu ambele? Apoi, scala de atitudine utilizata este asimetrica – contine doua variante de raspuns pozitive si trei negative.
Lista dovezilor de neprofesionalism din corpul asa-zisului raport de cercetare poate continua, de exemplu, prin amestecarea formei de guvernamant (monarhie sau republica) cu regimul politic (dictatura) ca variante de raspuns alternative in aceeasi intrebare, ca si cum nu ar putea exista dictatura in cadrul unei republici sau al unei monarhii.
Defectiunile enumerate ne fac sa ne intrebam la ce serveste acest studiu si, mai ales, care vor fi fost criteriile dupa care o agentie guvernamentala a selectat, pentru realizarea unui studiu sociologic, o firma (Totem Communication) cu performante atestate in publicitate si relatii publice, dar total lipsita de experienta si competente in materie de cercetare sociologica.
Mircea Kivu este sociolog
