Cunosc si inteleg mentalitatea chirurgilor. Ei au de salvat organe vitale. Nu se uita la amanunte. Cand smulg pansametul lipit de rana, o fac fara menajamente – suferinta provocata e neinsemnata fata de interventia majora pe care o au ei de facut. Cand insa primarul ne tot taie fara anestezie, fara a rezolva nici una dintre maladiile cronice ale orasului, lucrurile nu mai sunt de inteles. Au trecut noua luni de cand bucurestenii au un nou primar. Pentru ca m-am plictisit ca alesii metropolei sa-si faca bilantul la sfarsitul mandatului, cand constatam ca orasul arata la fel sau mai rau decat la inceput, dar ca lasa succesorului o perspectiva mareata, cred ca nu e prea devreme sa ne intrebam ce a facut si, mai ales, ce nu a facut domnul Oprescu. Marturisesc ca nu ma asteptam ca autostrada suspendata sa se realizeze, nici sa vad zburdand caprioare printre balariile de pe maidanul de pe Bulevardul Unirii, peste drum de redactia "Romaniei libere" (dupa cum nu ma asteptam nici ca cei ce au blamat fostul guvern ca refuza sa aplice legea cu majorarea salariilor profesorilor sa o puna vreodata in practica).
Stiu, intentia a existat, dar s-a constatat ca motive obiective determina punerea in practica ceva mai tarziu, pe la pastele cailor. Pana aici, nici o surpriza – independenti sau nu, cei alesi stiu prea bine sa faca distinctia dintre promisiuni si practica. Mai grav este ca, de noua luni, Bucurestiul pare complet lasat de izbeliste. Ca sa nu se mai spuna ca se dau contracte pe bani frumosi, ca nu se mai poate circula din cauza santierelor, nu se mai face nimic. Daca ai curiozitatea sa citesti informatiile de pe site-ul PMB, nu gasesti nici urma de planurile de reparatii si modernizare a strazilor pentru 2009; in schimb, afli lucruri interesante, cum ar fi ca Bulevardul Tudor Vladimirescu trebuia terminat de la sfarsitul lunii decembrie (evident, nu e gata). Daca te aventurezi sa circuli cu masina, constati ca Bucurestiul este pe cale sa-si redobandeasca faima de oras al gropilor, pe care in preajma alegerilor parea sa o fi pierdut.
Colac peste pupaza, edilii nostri s-au gandit ca, daca pe undeva traficul este prea lesnicios, este cazul sa-l optimizeze cu niste valuri de ciment transversale (nu stiu care e denumirea tehnica, dar sunt sigur ca bucurestenii stiu despre ce este vorba). Ca studiu de caz, recomand strada Dr. Atanasiu (zona Panduri) care, avand cam 150 m, este dotata, printre numeroasele gropi, cu doua asemenea instalatii, fara ca in zona sa existe vreo scoala, trecere de pietoni sau alt motiv care sa le justifice.
Pe langa faptul ca "beneficiem" de o retea de strazi complet nesistematizata, ne straduim sa inrautatim situatia pe cat putem. Pasajul Basarab, inceput in urma cu peste doi ani si avand termen de finalizare in februarie 2009 (conform aceluiasi site al PMB), a revenit in atentia opiniei publice saptamanile trecute, cand s-a descoperit ca nu este lucrare de utilitate publica, apoi ni s-a spus ca lucrurile s-au rezolvat si ca lucrarile s-au reluat. Ma intreb ce au pazit juristii primariei, astfel incat s-a omis amanuntul acesta.
Oricum, ca unul care trece prin zona aproape zilnic, pot depune marturie ca acolo nu mai munceste nimeni cel putin din noiembrie anul trecut. Istoria cu exproprierile din pricina carora ar stagna lucrarile este simplu praf in ochi; daca exista probleme in zona Plevnei-Orhideelor, nimic nu impiedica terminarea lucrarilor in capatul celalalt al pasajului (pe malul drept al Dambovitei). Pentru cine trebuie sa circule dimineata pe strada Vasile Milea, finalizarea acelei parti a lucrarii si reluarea traficului pe soseaua Grozavesti ar insemna o economie de cel putin o jumatate de ora zilnic.
In celalalt capat al orasului, la Pasajul Baneasa, lucrarile avanseaza tot in ritm de melc. Data fiind gravitatea strangularii produse la cea mai importanta iesire din oras, acolo ar fi fost normal sa se lucreze continuu, douazeci si patru de ore pe zi. In ambele cazuri, se pot invoca ratiuni financiare, chichite ale contractelor etc. Poate ca, discutand contabiliceste, exista explicatii – numai ca noi asteptam solutii. Este sigur ca daca s-ar lua in calcul timpul, benzina si nervii irositi zilnic de catre sute de mii de bucuresteni – costurile nepasarii "gospodarilor" de la primarie –, ar ajunge sa reconstruiesti din temelii tot orasul. Ce-i drept, astea sunt costuri pe care le suporta simplul contribuabil, un umil votant. La alegerile viitoare, toate acestea vor fi rascumparate cu noi promisiuni.
