» Olaf Metzel este un artist german ale carui lucrari din spatiul public ocupa un loc major in cadrul artei germane contemporane.
» El a fost prezent la Bucuresti la invitatia Institutului Goethe, cu ocazia deschiderii oficiale a proiectului Public Art Bucharest 2007.
» Proiectul are ca scop activarea spatiilor urbane
si include manifestari in spatiul public ale mai multor artisti contemporani.
La masa rotunda pe tema importantei spatiului public, care a urmat prezentarii artistului german, au participat si Horia-Roman Patapievici, presedintele ICR, Serban Sturdza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, Marlis Dreverman, reprezentanta culturala a orasului Wuppertal, si altii.
Olaf Metzel face arta in spatiul public de 25 de ani si a participat la expozitii importante precum Documenta VII (1987), Skulpturprojekte Münster (1987, 1997), Bienala de la Sydney (1990), Bienala de la Istanbul (1995), Bienala de la São Paolo (2002). Cu ocazia Campionatului Mondial din 2003, Olaf Metzel a ascuns fantana favorita a locuitorilor din Nürnberg intr-un turn facut din randuri de scaune identice cu cele din tribuna unui stadion. In Toscana a construit un velodrom in curtea unei fortarete medievale. In Germania a decorat holul unei cladiri de birouri cu o imensa discheta complex contorsionata, denumita "Cash Flow", si a ridicat o structura metalica haotica facuta din suporturi pentru biciclete, intr-un cartier in care locuitorii folosesc doar masini personale.
» Opinia publica este adeseori sceptica in privinta artei contemporane. Cum ati convins autoritatile sa va accepte proiectele?
Asta se intampla peste tot, si in Romania, si in Germania; oamenii sunt dispusi sa accepte arta traditionala in spatiul public, pe cand arta contemporana starneste mai mereu controverse. Dar odata ce este facut un inceput, lucrurile se schimba, oamenii mai intai protesteaza si se indigneaza, incep sa discute si apoi ajung chiar sa le placa sa fie provocati. Pentru proiectul din Nürnberg am crezut ca voi avea nevoie de paza la un moment dat, unii dintre locuitori erau mai mult decat indignati, dar la sfarsit unii, fanii fotbalului mai ales, nu mai voiau sa fie date jos scaunele din jurul fantanii. Se poate incepe cu lucrari care stau in spatiul public pe o perioada scurta, iar apoi lucrurile progreseaza.
» Ati vorbit despre rolul pe care il joaca arta din spatiul public intr-o democratie, dar lucrarile dumneavoastra sunt deseori critice sau ironice la adresa opiniei majoritare. Cum se impaca cele doua?
Arta are o functie critica si tocmai de aceea arta din spatiul public poate contribui la un proces de democratizare. Se intampla tocmai cum va spuneam inainte. Sigur ca arta nu este democratica intr-un sens, nu este creata prin votul majoritatii, dar artistul vine cu o idee care este apoi discutata, oamenii sunt nevoiti sa se inteleaga si asa se creeaza comunicarea de care este nevoie intr-o democratie. Depinde si de voi, cei din media, sa faceti acelasi lucru.
»Ideile din spatele lucrarilor dumneavoastra implica categorii diverse de oameni, fanii fotbalului, angajatii companiilor, detinutii din inchisori. Nu vi se pare riscanta politizarea spatiului public prin arta?
Trebuie sa facem politica, nu se poate altfel, cu toate riscurile. Toata lumea face politica, chiar si cei care aparent nu fac nimic de genul asta sunt implicati, fara sa stie, in politica. si este mai bine ca ei sa realizeze asta si sa faca politica stiind ca o fac.
