In ciuda inchiderii, deocamdata temporare, a portilor unor fabrici, romanii nu s-au lamurit cum e cu criza. Demonstratia confuziei in care se gaseste tara se vede cu ochiul liber in documentele puse pe masa de sindicate, patronate, bacheri si reprezentanti ai lumii academice in prima runda de negocieri pentru crearea unui program anticriza.
E multa literatura de sertar in documentele de inceput ale comitetului de criza, dar se strecoara si idei primejdioase. In categoria literatura de sertar as incadra obsesia Codului de bune practici care ar trebui impus de Guvern, prin lege, tuturor hypermaketurilor din tara. Nu cred ca razboiul dintre industriasii locali si marile retele de magazine va avea vreun impact in favoarea crizei. In aceeasi grupa valorica ar putea intra chestiunea infiintarii unei banci de investitii cu capital romanesc, obsesie mai veche a industriasilor.
Setul de masuri pe care mediul de afaceri si liderii sindicali il pun pe masa Guvernului pentru analiza are si o componenta intens patriotica. Ajunge pana acolo incat se vorbeste despre promovarea cu orisice chip a produselor romanesti si de acordarea unui sprijin de maximum 1.500 de euro ca bonus pentru cei care aleg sa caute un loc de munca intr-o localitate la 300 kilometri de casa. Ma intreb daca acopera chiria, presupun ca da. Sunt si propuneri greu de inteles, cum ar fi cea privind impozitarea simbolica a veniturilor din agricultura ale firmelor si ale cetatenilor. E una dintre putinele propuneri argumentate, deoarece initiatorii cred ca aplicarea ei ar duce la crearea unui mecanism de urmarire fiscala. Cineva trebuie insa sa tina statisticile veniturilor astora neimpozitate, deci pare a fi o cheltuiala fara scop. Poate ca scopul ascuns este crearea unor locuri de munca pentru bugetari, insa asta vine in contradictie cu o alta propunere pusa pe masa Guvernului, care cere taierea la jumatate a cheltuielilor bugetare.
Poate cea mai interesanta propunere este chiar nationalizarea, atentie!, pentru zece ani, a rezervelor naturale ale Romaniei, emanata de la o confederatie patronala a industriasilor romani. Nu este insa vorba de vreun program de nationalizare asa cum a facut Hugo Chavez in Venezuela, ci doar de acele resurse din circuitul balnear, probabil ape minerale. Scrisa in pripa, propunerea parea sa capete accente de maxim protectionism. O alta propunere sovaielnic scrisa, dar care poate fi interesanta, se refera la interzicerea practicarii functiilor bancare de catre persoanele fizice implicate in actiuni speculative. Stai si te intrebi daca se refera la brokerii de credite, la camatari sau la casele de amanet. Lista celor 100 de propuneri e lunga si include atat chestiuni serioase si necesare, cat si aiureli Impresia generala insa este ca, in afara de bancheri, nimeni nu s-a dezmeticit inca intr-o Romanie care cu trei luni in urma mai credea ca va fi o insula de stabilitate intr-un ocean de criza.
Ministerul Finantelor nu trebuie sa dezarmeze si ar putea culege cateva idei bune din aceste documente injghebate in pripa. Nu trebuie sa uite insa ca, oricare ar fi nevoile generate dintr-o criza majora, rolul statului este acela de a finanta proiecte publice de buna calitate. Programele sale nu vor da rezultate imediate si va fi nevoie si de un pachet fiscal care sa contina eventuale relaxari temporare de taxe. Modelul momentului poate fi chiar planul german anticriza, care tinteste cu precizia proverbiala a natiunii, obiective-cheie.
