Unitatea de nezdruncinat, pana acum cativa ani, care "lega" echipa de la conducerea Primariei Timisoara tinde sa devina, in curand, doar o legenda. Dintre cei trei edili care conduc institutia, doar doi se mai inteleg intre ei, respectiv colegii de partid Gheorghe Ciuhandu, primarul orasului, si Adrian Orza, viceprimar, ambii taranisti de frunte in judet.
Al treilea, viceprimarul Dorel Borza, care este si liderul filialei PD, a sarit de mult din schema in ceea ce priveste implicarea la scara macro in actul decizional la nivel municipal. Acesta e vazut rareori ca sta alaturi de cei doi colegi ai sai atunci cand are loc vreo sedinta de Consiliu Local sau membrii executivului apar in fata presei.
Prezenta lui Borza e atat de discreta incat trece pur si simplu neobservata. Spre exemplu, zilele trecute, ziaristii timisoreni acreditati la Primarie se chinuiau sa-si aduca aminte cand l-au vazut ultima oara in institutie pe viceprimar. Ei bine, pana la urma, misterul a fost lamurit.
Liderul democratilor din Timis nu sta, insa, chiar degeaba in Primarie. Cu toate ca nu mai este in prim-planul actiunilor municipale, viceprimarul lucreaza. Numai ca o face tocmai impotriva institutiei la care cu onor lucreaza. Impreuna cu un coleg de partid, el a atacat in instanta o decizie a Consiliului Local, care aducea "atingere" unei afaceri cu un puternic iz de partid si de familie.
In fine, Primaria nu a iesit deloc sifonata din aceasta poveste in ceea ce priveste sentinta instantelor, din moment ce a fost declarata invingatoare in acest litigiu, dar a pierdut la capitolul "imagine". O echipa dezbinata nu poate inspira incredere oamenilor, mai ales ca acestia se vor transforma, la anul, in electori.
Timisorenii vor – cum vrea de altfel fiecare cetatean din orice colt de lume – ca oamenii pe care i-au trimis in diferitele functii de conducere sa lucreze efectiv pentru ei si nu sa-i bage in seama doar o data la patru ani. Cu toate ca supararile edililor s-ar putea sa-i lase indiferenti pe majoritatea locuitorilor urbei de pe Bega, ele se manifesta, iata, prin purtarea unor razboaie care ar putea fi transate colegial chiar inainte de a se declansa.
Chemarea in instanta a Primariei chiar de catre cei care o conduc este ultimul lucru de care avea nevoie municipalitatea timisoreana, si asa sufocata anual de mii de procese pentru diferite cauze. In loc sa-si canalizeze eforturile spre finalizarea lucrarilor la mega-santierul care este Timisoara, edilii gasesc, iata, timp pentru a se razboi in instante, generand un spectacol dezagreabil, care vine in completarea unor alte asemenea reprezentatii, desfasurate, pana nu demult, in sala Consiliului Local. Protagonisti erau atunci, insa, consilierii locali, care au servit, iata, drept exemplu – negativ, din pacate – pentru unul dintre liderii administratiei municipale.
Pentru a nu cadea in patima politicii dambovitene, atat de blamata pe Bega, ar fi de dorit ca aceasta situatie sa fie ultima, mai ales ca avem, cu totii, pretentia ca Timisoara este cel mai occidental si mai civilizat oras al tarii.
