Modul în care ANAF trebuie să colecteze TVA din tranzacţiile imobiliare din ultimii ani a ajuns în dezbaterea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu sediul în Luxemburg, care a fost sesizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un dosar în care dezvoltatorul imobiliar Corina Hrisi Tulică a contestat controlul făcut de organele fiscale.
Magistraţii Secţiei de Contencios Administrativ a Curţii Supreme au admis cererea avocatului lui Tulică în legătură cu sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în legătură cu interpretarea unor dispoziţii din Directiva Consiliului 2006/112/CE privind sistemul, comun al TVA (Directiva).
„În temeiul disp art. 267 T.F.U.E. sesizează C.J.U.E cu următoarea întrebare preliminară – în cazul reconsiderării statutului vânzătorului de persoană impozabilă în scopuri de TVA, contrapartida (preţul) livrării bunului imobil fiind stabilită de părţi, fără nicio menţiune cu privire la TVA, art. 73 şi 78 din directiva 2006/112/CE a Consiliului UE trebuie interpretate în sensul că baza de impozitare o reprezintă: a) contrapartida (preţul) livrării bunului stabilită de părţi diminuată cu cota de TVA; sau b) contrapartida (preţul) livrării bunului convenită de părţi? Suspendă judecarea recursului până la pronunţarea de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărârii preliminare”, se arată în dispozitivul deciziei Curţii Supreme.
Mai exact, Curtea de la Luxemburg trebuie să precizeze dacă în situaţia în care părţile stabilesc prin contractul de vânzare-cumpărare un preţ final şi irevocabil, iar ulterior autorităţile fiscale consideră operaţiunea de vânzare ca fiind taxabilă datorită reconsiderării statutului de persoană impozabilă a vânzătorului, taxa pe valoarea adăugată aferentă se consideră inclusă în preţ sau se adaugă peste acest preţ? Cu alte cuvinte, care este baza impozabilă pentru o astfel de livrare?
În cazul de faţă, decizia CJUE este obligatorie, instanţa europeană fiind sesizată tocmai pentru a lămuri situaţia. În funcţie de hotărârea judecătorilor europeni, s-ar putea ajunge chiar la reluarea anumitor inspecţii fiscale făcute de ANAF cu riscul prescripţiei răspunderii, arată specialiştii contactaţi de RL.
De ce s-a decis sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie explică în încheierea prin care a sesizat Curtea de la Luxemburg că la data pronunţării prezentei încheieri, pe rolul instanţelor specializate de contencios administrativ şi fiscal din România se află, în diverse stadii ale procedurii, numeroase cauze pentru a căror dezlegare răspunsul la întrebarea preliminară este decisiv.
Această problemă de drept a suscitat dezbateri semnificative în literatura de specialitate (de ex. în Curierul fiscal din 3 iunie 2010 – www.curierulfiscal.ro/2010/06/03), dar şi în alte publicaţii de interes general.
Nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care să se fi tranşat problema în discuţie, arată magistraţii Curţii Supreme.
Pe parcursul soluţionării recursului, s-a publicat în Monitorul Oficial al României din 20 aprilie 2011 Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 2/2011, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 137 alin. (1) lit. a) şi art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a pct. 23 alin. (1) şi (2) din titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru livrările taxabile de construcţii şi de terenuri, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă se determină în funcţie de voinţa părţilor rezultată din contracte sau alte mijloace de probă administrate conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează: prin aplicarea cotei de TVA la contravaloarea livrării [conform prevederilor pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată”, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare], în cazul în care rezultă ca: părţile au convenit că TVA nu este inclusă în contravaloarea livrării; sau părţile nu au convenit nimic cu privire la TVA; prin aplicarea procedeului sutei mărite [prevăzut la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată”, aprobate prin Hotărârea Guvernuluinr. 44/2004,cu modificările şi completările ulterioare], în cazul în care rezultă că părţile au convenit că TVA este inclusă în contravaloarea livrării.”
Cu toate acestea, în raport de situaţia de drept reţinută, Înalta Curte nu se consideră lămurită, în contextul în care baza de impozitare astfel cum rezultă din prevederile naţionale, au în vedere „contrapartida obţinută”, iar aceasta a fost stabilită de părţile contractante fără TVA.
Situaţia de fapt
Corina Tulică Hrisi Tulică, persoană fizică având domiciliul în Bucureşti, a încheiat în perioada anilor 2007-2008 un număr de 134 contracte de vânzare- cumpărare privind terenuri, din care 44 contracte în valoare totală de 13.156.828 lei în anul 2007 şi 90 contracte în valoare totală de 21.496.875 lei în anul 2008.
Dintre cele 134 contracte, 133 au avut ca obiect terenuri extravilane şi un contract, încheiat la data de 21 februarie 2008, a vizat 6 suprafaţă de 83.500 mp în intravilanul oraşului Mihăileşti, judeţul Giurgiu, preţul acestei din urmă tranzacţii fiind de 5.470.920 lei (echivalentul a 1.503.000 euro). Nu s-a contestat că acest teren este construibil.
Aceste operaţiuni juridice au fost încheiate de reclamantă fără a fi înregistrată în scopuri de TVA.
În urma inspecţiei fiscale finalizate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 866405/1 octombrie 2009, s-a reţinut că Tulică a îndeplinit condiţiile de înregistrare ca persoană impozabilă în scopuri de TVA începând cu data de 28 septembrie 2007 (data încheierii contractului nr. 3382/28septembrie 2007), obligaţiile fiscale fiind calculate de la data de 21 februarie 2008, data vânzării terenului intravilan construibil, considerată de fisc ca reprezentând operaţiune taxabilă din punctul de vedere al TVA.
În acest context, s-a stabilit că reclamanta ar datora suma de 1.039.474 lei cu titlu de TVA, precum şi accesorii (majorări de întârziere) în cuantum de 611.211 lei, calculate pentru perioada cuprinsă între momentul în care TVA era scadentă: 21 februarie 2008 şi data încheierii Raportului de inspecţie fiscală.
