Contractul de privatizare a Aro, semnat la data de 26 septembrie 2003, avea de indeplinit o serie de clauze suspensive, asa cum erau definite in contract. Altfel spus, contractul intra in vigoare, iar Cross Lander USA devenea proprietarul Aro numai dupa ce aceste clauze erau indeplinite sau ambele parti erau de acord sa renunte la ele. Acestea erau urmatoarele: disponibilizarea unui numar de maxim 1.800 de salariati (articolul 4.1.1); publicarea in Monitorul Oficial a unui act normativ emis de guvernul Romaniei, prin care sa se acorde facilitati pentru privatizarea Aro; de departe, cea mai importanta este clauza de emitere, de catre Eximbank, a unui aviz care sa confirme dovezile de bonitate (capacitatea Cross Lander de a plati si a investi la Aro pentru realizarea obiectivelor prevazute in contract) prezentate de Perez (art. 4.1.2).
Toate aceste conditii trebuiau indeplinite in termen de 20 de zile de la semnarea contractului, altfel "Contractul se va desfiinta de plin drept, fara a mai fi necesara nici un fel de notificare sau formalitate prealabila, partile urmand a fi repuse in situatia anterioara semnarii contractului” (art. 4.5).
Termenul de indeplinire a clauzelor suspensive putea fi insa prelungit prin acte aditionale. Primul act aditional a fost semnat la data de 23 octombrie 2003, la aproape o luna de la semnarea contractului. In el s-a hotarat, de comun acord, prelungirea termenului de indeplinire a clauzelor de mai sus pana la data de 23 decembrie 2003.
Abuzul lui Musetescu, dat in vileag de Curtea de Conturi
Nici la data de 23 decembrie, clauzele nu erau indeplinite astfel ca s-a incheiat inca un act aditional la contract (numarul 2), prin care s-a decis prelungirea termenului pana la data de 10 ianuarie 2004, dat fiind ca inca nu fusesera indeplinite clauzele suspensive: "Termenul maxim convenit pentru indeplinirea clauzelor suspensive prevazute la art. 4.1 este 10.01.2004″. La data de 6 ianuarie 2004, Ovidiu Musetescu in persoana a semnat, alaturi de John Perez, actul aditional nr. 3, prin care s-a consimtit intrarea in vigoare a contractului: "Se constata indeplinite (sic) conditiile suspensive din contract si intrarea in vigoare a acestuia”. Cu alte cuvinte, urmare a acestui act aditional, John Perez, prin Cross Lander, a devenit proprietar la ARO, dar numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor suspensive: 1.800 de disponibilizati, acordarea de facilitati si emiterea de catre Eximbank, care sa garanteze ca investitorul Cross Lander este cu adevarat strategic, are bonitate financiara. Subliniem ca APAPS si Cross Lander nu au renuntat la nici una din clauzele suspensive, doar au constatat indeplinirea acestora, fara de care contractul ar fi fost defiintat de drept!
Bomba vine din faptul ca Ovidiu Musetescu a semnat acest act cel mai probabil prin frauda: Eximbank nu a emis niciodata vreun document prin care sa certifice ca documentele de bonitate prezentate de Perez sunt OK. Iata ce scrie Curtea de Conturi a Romaniei, sectia de control financiar ulterior: "Din documentele aflate la dosarul de privatizare nu au rezultat acte sau documente doveditoare privind existenta vreunui aviz emis de Eximbank, referitor la confirmarea dovezii de bonitate a firmei Lacaro Auto Distributors – Cross Lander USA (…). Din ultimele solicitari ale organelor de control privind indeplinirea, in primul an de privatizare a obligatiilor asumate de cumparator, nu a fost pus la dispozitie nici un astfel de document care sa certifice realizarea investitiei si a capitalului de lucru de catre firma Cross Lander USA”.
Pentru a se acoperi, Musetescu a invocat o adresa a Directiei Privatizare prin Programe Internationale, care comunica, smecher, ca a fost indeplinita conditia suspensiva prevazuta la articolul 4.2.2. Or, la capitolul 4.2.2 sunt trecute doua conditii, nu una (facilitati si bonitate).
Se vede treaba ca „puscariabilii” de la APAPS au uitat de cea mai importanta conditie pentru privatizarea unei mari intreprinderi romanesti, cea a bonitatii investitorului, permitand astazi sa se ajunga la dezastrul cvasitotal de la uzina si din orasul Campulung.
Inca o dovada a fraudei
Dovada fraudei reiese, la o privire mai atenta, chiar din documentele prin care "Musetescu si acolitii” ar fi crezut ca ii acopera.
1. Actul aditional nr. 3 (din data de 6 ianuarie 2004), prin care Musetescu i-a daruit lui Perez proprietatea asupra ARO, are ca temei o adresa a Directiei de privatizare prin programe internationale.
2. Acelasi act aditional din 6 ianuarie 2004 face referire la o notificare cu privire la indeplinirea clauzei de verificare a bonitatii; notificarea respectiva se bazeaza tot pe adresa de mai sus, cea a Directiei de privatizare prin programe internationale.
3. Surpriza: adresa Directiei de privatizare prin programe internationale este din data de 15 decembrie 2003 (asa se spune si in actul aditional semnat de Musetescu in data de 6 ianuarie 2004 si in notificarea din 5 ianuarie 2004). Or, daca la 15 decembrie 2003 s-ar fi facut nota ca e indeplinita conditia cu privire la avizul Eximbank, cum se face ca opt zile mai tarziu APAPS si Cross Lander semnau Actul aditional 2 prin care recunosteau ca nu s-a indeplinit conditia?!?
Uite cum ies potlogariile la iveala!
