Faţă de cazul „Mătuşa Tamara”, în care fostul premier a fost achitat, în dosarul „Trofeul Calităţii” acesta a fost condamnat după ce DNA a refăcut circuitul banilor destinaţi finanţării ilegale a campaniei electorale din 2004.
Curtea Supremă s-a pronunţat ieri în cel de-al doilea dosar de mare corupţie instrumentat de procurorii DNA pe numele fostului premier. Verdictul: doi ani de închisoare cu executare pentru că şi-a folosit influenţa de lider al PSD pentru a obţine foloase necuvenite destinate campaniei sale electorale din 2004. Procurorii DNA au susţinut în rechizitoriul prin care l-au deferit justiţiei pe Năstase că acesta s-a folosit de concursul „Trofeul Calităţii”, organizat pentru firmele de construcţii pentru a strânge bani de campanie. Toţi complicii săi, în frunte cu fostul şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii, Irina Jianu, au primit pedepse cu închisoarea între şase şi şapte ani. În afară de Jianu mai sunt condamnaţi în dosar oamenii de afaceri Bogdan şi Ioana Popovici, Cristian Vasile şi Diana Gasparovici, fostă subordonată a Irinei Jianu. Acuzaţiile aduse complicilor: abuz în serviciu, spălare de bani şi mai multe infracţiuni de fals.
Deosebiri faţă de „Mătuşa Tamara”
În ceea ce priveşte acuzaţiile, procurorii DNA spun că, de fapt, banii plătiţi de societăţile comerciale care au participat la concursul destinat lor, „Trofeul Calităţii”, au ajuns în campania electorală a lui Năstase, care şi-a folosit influenţa politică pentru a determina organizarea acestui concurs. Spre deosebire de dosarul „Mătuşa Tamara”, în care Năstase a fost achitat, de această dată procurorii au reuşit să refacă circuitul real al banilor şi să descopere tranzacţiile-„fantomă”, făcute de firmele implicate pentru a ascunde banii reveniţi din taxele participanţilor. În „Mătuşa Tamara”, acuzaţiile DNA se bazau aproape exclusiv pe delaţiunea lui Genică Boerică, un personaj mai mult decât controversat, ale cărui afirmaţii făcute în faţa procurorilor au fost contradictorii. În ceea ce priveşte dosarul „Trofeul Calităţii”, relevant pentru controlului pe care a dorit Năstase să şi-l menţină asupra, teoretic, unui banal concurs destinat unor societăţi comerciale este şi următorul aspect: potrivit rechizitoriului, inclusiv regulamentul de organizare al acelui concurs a fost aprobat printr-o decizie a primului ministru, adică a lui Adrian Năstase personal.
În ceea ce priveşte circuitul banilor, anchetatorii spun că sumele colectate din taxele plătite de firmele participante la „Trofeul Calităţii” au intrat în contul societăţilor lui Popovici, care în urma unui contract încheiat cu Inspectoratul de Stat în Construcţii trebuia să organizeze simpozionul. Ulterior, acesta a plătit cheltuielile efective pentru organizarea „Trofeului”, iar restul banilor, spun procurorii, au fost rulaţi prin intermediul unor societăţi controlate tot de Popovici, în baza unor documente false. Din rechizitoriu rezultă că suma astfel „plimbată” se ridică la aproape 62 miliarde lei vechi.
Achitarea, dorită de colega de la facultate
Unul dintre cei trei membri ai completului de judecată care a decis condamnarea la închisoare a fostului premier Adrian Năstase, judecătorul Cristina Rotaru, a făcut opinie separată faţă de decizia celor doi colegi – Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan de condamnare a lui Năstase. În opinia judecătoarei Rotaru, Năstase trebuia achitat pentru că fapta nu există.
La începutul anului trecut, cu mult înainte de finalizarea cercetării judecătoreşti, Cristina Rotaru a făcut o cerere de abţinere de la soluţionarea acestei cauze, motivând că ar fi incompatibilă să judece dosarul întrucât ar fi colegă la facultate cu inculpatul principal, Adrian Năstase.
Cererea de abţinere i-a fost însă respinsă. Pe de altă parte, o altă judecătoare din complet, Ioana Bogdan, a fost contestată de Năstase pentru că ar fi fost consiliera procurorului-şef al DNA, Daniel Morar, în perioada în care dosarul se afla în ancheta Parchetului anticorupţie. Din informaţiile RL, Ioana Bogdan a fost consiliera lui Morar începând cu septembrie 2009 şi până la mijlocul anului 2010. Or, în dosarul „Trofeul Calităţii”, în care Năstase a fost condamnat ieri, procurorii DNA l-au trimis în judecată pe fostul premier încă din ianuarie 2009, moment la care Bogdan nu era în DNA.
Cazuri gen Năstase, neprevăzute în Statutul PSD
Când şi-au gândit Statutul, adică „legea” de funcţionare a partidului, social-democraţii nu s-au gândit să includă şi metode de sancţionare a membrilor care sunt condamnaţi pentru fapte de corupţie sau care, prin fapte de o gravitate similară, afectează imaginea formaţiunii. La secţiunea „Încetarea sau pierderea calităţii de membru al partidului” sunt prevăzute doar demisia, radierea (în caz de deces, de pierdere a drepturilor electorale sau a cetăţeniei române), excluderea sau înscrierea într-un alt partid. În schimb, art. 8 din Statutul PSD prevede că nu pot fi membri ai partidului „persoane compromise moral şi politic” şi „persoanele care au suferit condamnări pentru trădarea intereselor ţării, corupţie, infracţiuni săvârşite cu violenţă şi alte fapte antisociale grave”. Situaţia este cu atât mai complicată cu cât Adrian Năstase nu este simplu membru al PSD, ci preşedinte al Consiliului Naţional. (Andreea Nicolae)
