Gălăţenii vor plăti aproape 4,5 lei pentru metrul cub de apă, acesta fiind cel mai mare preţ atins vreodată.
Deşi oraşul este înconjurat de Dunăre, Siret şi Prut, la Galaţi apa potabilă va deveni din ce în ce mai scumpă, cauza fiind creşterea preţului apei brute extrase din Dunăre. Apa de la robinet se va scumpi cu 29,75%, dar pentru ca gălăţenii să nu resimtă foarte acut majorarea preţului Consiliul Municipal a aprobat un grafic multianual al scumpirilor.
În iulie, actualul tarif de 2,41 de lei/mc, fără TVA, va fi majorat cu 18,4%, ajungând la 2,85 de lei pe metru cub fără TVA. În iulie 2012, apa se va scumpi cu 4%, în 2013 cu 2,5%, iar în 2014 cu 2%. Preţul apei va deveni 3,6 lei/mc, fără TVA. Cu TVA, tariful va fi de aproximativ 4,5 lei/mc. Urmează o scumpire pe măsură şi a apei calde menajere. Scumpirea survine după ce, în decembrie, a fost aprobată HG 1202/2010, prin care preţul apei brute a crescut de la 5,11 lei/1.000 mc la 50,00 lei/1000 mc. Municipiul Galaţi are consumul asigurat în proporţie de 70% din apa din Dunăre, dar nu are propria extracţie, cumpărând apa de la ArcelorMittal. Înaintea apariţiei HG 1202, regia Apă-Canal SA cumpăra apa de la ArcelorMittal cu 40,6 lei/1.000 mc, adică de opt ori mai mult decât preţul stabilit de guvern în martie 2010. Nu e exclus ca şi pe viitor combinatul să mai scumpească preţul apei brute, iar municipalitatea să fie determinată să aplice noi majorări la tariful apei potabile.
De când a devenit proprietarul „Prizei de la Dunăre”, extracţia cu care Guvernul Năstase a „înzestrat” ArcelorMittal la privatizarea Sidex, administraţia combinatului şi-a exercitat monopolul, scumpind sistematic apa din Dunăre livrată SC Apă- Canal SA. De la de 406 lei vechi/mc în 2004 la 958 lei vechi/mc în 2005 şi la 17.300 lei vechi/mc în 2006, în 2007 preţul a devenit 23.000 lei vechi/mc.
51% din apa potabilă se pierde în pământ
O mare parte din apa pompată de la Uzina de Apă spre casele gălăţenilor ajunge în pământ, pentru că cea mai mare parte a celor peste 600 km de conducte sunt găurite de rugină. Se pierde astfel 51% din apa potabilă trimisă în reţele. În 2009, a fost pompată în sistem cantitatea de 36.562.576 mc de apă potabilă. Din aceasta, numai 17.573.314 mc este consum de apă real, restul, de 18.989.262 mc, adică 51,94%, fiind „apă care nu aduce venituri”. La astea, se adaugă alte pierderi, de 9.805.873 mc (26,82%), din care 6.639.386 mc (18,16%) pierderi prin conducte de distribuţie, iar 2.144.425 mc (5,87%) pierderi de apă potabilă prin branşamente, înainte de apometru.
