Presedintele lauda investitiile unui om de afaceri cercetat penal. Premierul da telefon la emisiuni TV pentru a dovedi ca nu are complexe din cauza inaltimii sale. Cel mai cunoscut comunist roman in viata ii face curte noului presedinte liberal. Serviciile secrete isi asuma roluri electorale pe fata. Diplomatii fac jocuri politice. Televiziunea publica vrea sa se transforme in arena parlamentara. Ministrii de Interne se schimba ca intr-un meci de hochei in care antrenorul a uitat in ce repriza se afla si toata lumea se adapteaza unei lumi cu susul in jos. Politica autohtona incurajeaza comportamentele deviante fiindca pe dedesubt toti oamenii influenti ai tarii par uniti de interese si secrete, care, daca ar iesi la iveala, ar darama intreg esafodajul. Cei foarte bogati au prosperat pe seama politicienilor puternici, iar acestia din urma si-au umplut pusculitele tragand sfori.
Cei saraci si cinstiti precum Ion Iliescu si Crin Antonescu si-au pastrat, la randul lor, pozitiile de varf, ascunzand manevrele din jurul lor, ale "capitalistilor de cumetrie", dupa cum i-a definit presedintele onorific al PSD. Felul in care au prosperat cei mai avuti romani constituie "adevaruri inutile", pe care le folosesc doar profesionistii sistemului pentru a-i propulsa pe unii in defavoarea altora sau pentru a-i demola pe cei care, intre timp, au devenit inutili sau au incalcat omerta. Adrian Nastase a fost lasat sa cada de la inaltimea sa de prim-ministru cu sperante prezidentiale fiindca a devenit prea lacom si pentru ca a mizat prea mult pe o putere pe care nu o avea decat la suprafata. Calin Popescu Tariceanu a esuat pentru ca a copiat aroganta lui Nastase, crezand ca poate manipula cum vrea partidul doar fiindca i-a hranit clientela vreme de patru ani de zile.
Traian Basescu aluneca pe toboganul puterii pentru ca a spart legea tacerii, incercand apoi o repliere complicata in combinatie cu dusmanii sai. Vanzatorii de informatii au primit insa verde pentru a pune pe taraba lucruri compromitatoare, care sa le arate oamenilor ca presedintele este aidoma celorlalti politicieni. Slabiciunile lui ies la suprafata treptat, o data cu apropierea alegerilor prezidentiale, intr-o succesiune atent calculata, la care se adauga erori pe care altadata nu le-ar fi facut. Povara trecutului este depasita de greselile prezentului, fiindca presedintele a preferat in ultima perioada sa-si asculte mai degraba orgoliile decat prietenii, fiindca a preferat sa-si asigure o platforma solida sub picioare decat sa urmeze principiile cu ajutorul carora a cucerit electoratul de dreapta, fiindca nu a inteles ca trebuie sa ramana fidel programului asumat, nu puterii dobandite.
Ca si ceilalti lideri care au marcat tranzitia autothona, Traian Basescu nu a putut ocoli nici capcanele puse de ceilalti si nici pe cele intinse de propria vanitate. A obosit luptandu-se cu sistemul corupt, cu negutatorii de dosare, cu traficantii de informatii, cu sforarii din partidul sau si cu aranjorii din celelalte. A obosit luptandu-se cu vechile sale mentalitati, care nu lasau intotdeauna cale libera noilor idei. A obosit luptandu-se cu toata lumea si va sfarsi transformandu-si tot mai mult amicii in inamici activi sau in fosti simpatizanti. Presedintele nu a putut, in cei aproape cinci ani de cand se afla la Cotroceni, nici sa accepte aceasta lume politica asezata cu fundul in sus si nici sa o rastoarne, asezand-o cum se cade. Forta disperarii il impinge sa se alinieze traditiei, fara sa observe semnele de naufragiat.