Preda: Mă tem că Boc se va agăţa de funcţie ca Tăriceanu

Europarlamentarul PDL Cristian Preda con­sideră că în acest moment singura solu­ţie pentru depă­şirea crizei este „negocierea unei noi formule de guvernare”, fiindcă un guvern care depinde de „doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi UNPR, nu poate rezista”. Fostul consilier prezidenţial spune că, în locul premierului Emil Boc, ar fi fost deja „în căutarea unui job” şi că liderii PDL Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu „au autoritate, dar sunt lipsiţi de credibilitate”. Lucrurile nu merg bine la guvernare pentru că Emil Boc, în loc să ceară părerea partidului, mizează pe consultanţi politici precum Dan Andronic. Europarlamentarul PDL avertizează, pe de altă parte, că PDL nu poate trăi doar „prin mica oligarhie care e instalată la vârf”.

Guvernul mai are resursele şi credibilitatea necesare pentru a scoate ţara din criză sau ar fi nevoie de o schimbare?

C.P.: Credibilitate nu mai are nici măcar din partea celor din PDL, cel puţin aşa s-a văzut la întâlnirea de la Snagov, iar resursele s-au redus dramatic după ce Curtea Constituţională a respins tăierea pensiilor, singura soluţie pe care miza Guvernul.

Miniştrii Cabinetului Boc mai pot mişca lucrurile din loc?

C.P.: Poţi să ai miniştri foarte buni, dar dacă partitura aleasă nu este cea potrivită, vei da greş. E ca într-o orchestră, degeaba instrumentiştii sunt talentaţi, dacă sunt nevoiţi să interpreteze o partitură proastă.

Cine alege partitura?

C.P.: E una dintre enigme, fiindcă PDL este foarte puţin implicat în problema guvernării. La întâlnirea de la Snagov, Guvernul a fost criticat vreme de trei ore, dar, în afară de Elena Udrea, nimeni din Guvern nu a răspuns. Ca şi cum elaborarea deciziilor pe care le ia nu ar trebui dezbătută în partid. Premierul nu ne-a lăsat să înţelegem unde se iau hotărârile majore.

S-ar putea înţelege că mutările vin în plic de la Cotroceni.

C.P.: Nu cred. Eu văd mai degrabă o relaţie extrem de tensionată între Guvern şi preşedinte. Aşa am văzut la Snagov şi acest lucru se observă şi din intervenţiile publice.

Dacă deciziile nu se iau nici în partid şi nu vin nici de la Cotroceni, înseamnă că există o grupare ocultă care dirijează în acelaşi timp Executivul şi PDL.

C.P.: Nu. Există doar o derută, e posibil ca în această lipsă de rânduială să fie luate ad-hoc hotărârile importante, fără prea multă chibzuială.

La Snagov nu s-a discutat nici un moment despre faptul că tăierea pensiilor ar putea fi declarată neconstituţională?

C.P.: Nici una dintre persoanele prezente nu a luat în seamă acest lucru. Poate Guvernul avea alte informaţii…

Totuşi, premierul Emil Boc este constituţionalist, ar fi avut argumente să prevadă că tăierea pensiilor ar putea fi respinsă de Curtea Constituţională.

C.P.: Nimeni nu a luat-o în cal­-
cul, iar pe această temă s-a men­ţionat doar faptul că preşedintele nu a numit oameni de partid la Curte.

Se înţelege că PDL improvizează, fără planuri de viitor, fără strategii?

C.P.: În acest moment cred că asta este situaţia şi e regretabil că lucrurile stau aşa. Eu am cerut încă de la începutul anului întâlniri periodice între Guvern şi parlamentari, între Guvern şi aleşii locali, dar mi s-a râs în nas. Mi s-a spus că de la Bruxelles nu se vede bine situaţia. Deciziile se iau consultând partidul, nu consultanţii în comunicare.

Cine sunt aceşti consultanţi pe mâna cărora s-a lăsat PDL?

C.P.:  Am auzit că e vorba de Dan Andronic. În orice caz, e unul dintre ei.

Principalele greşeli din acest an au fost făcute de Guvern sau de PDL?

C.P.:  Există o responsabilitate a partidului, fiindcă Guvernul e asumat de PDL. În ultimele luni, şi nemulţumirea din PDL, şi felul în care Guvernul a înţeles să amenajeze relaţia cu grupurile parlamentare au creat o stare de tensiune şi chiar o criză: între Guvern şi PDL nu mai există încredere, iar acest lucru are efecte negative.

Principalii lideri ai PDL sunt în Guvern.

C.P.:  Un partid nu trăieşte prin mica oligarhie care e instalată la vârf. Un partid trăieşte prin tot ceea ce înseamnă structuri. Când eu şi Monica Macovei i-am tras de mânecă, ne-au râs în nas, în frunte cu Emil Boc, şi ne-au tocat toate amendamentele la statutul PDL, prin care încercam să dăm o altă faţă partidului. Nemulţumirile de astăzi puteau fi evitate.

Când s-a pus problema alegerilor în PDL, Emil Boc nu a avut nici un contracandidat, semn că partidul nu avea nemulţumiri.

C.P.: Trebuie să existe o competiţie deschisă. Nu te poţi înscrie într-o competiţie care nu are loc. Alegerile s-au amânat ca soluţie de protecţie pentru elita aflată în acest moment la conducere, dar blocajul provine şi din această suprapunere între responsabilii partidului şi cei guvernamentali. Sunt oameni care au autoritate, dar n-au credibilitate.

Credeţi că Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga ar trebui să facă un pas înapoi?

C.P.: Sunt, cum am spus, oameni cu autoritate, dar fără credibilitate.

Pot fi impuşi altfel de lideri în PDL, câtă vreme vechea gardă controlează baza partidului?

C.P.: Rămâne de văzut. Lunile viitoare ne vor arăta ce se întâmplă. Deocamdată suntem într-o situaţie de blocaj: liderii Guvernului nu încearcă să consulte partidul, ci doar să-l convingă, după ce au luat nişte decizii. Încet-încet nici măcar membrii de partid nu mai au încredere în PDL. Refuzul unor parlamentari de a vota cu Guvernul la moţiunea de cenzură îşi are originea şi în acest blocaj. Guvernul şi-a pierdut credibilitatea, iar partidul scade în sondaje.

O schimbare de guvern ar putea rezolva lucrurile sau există şi alte soluţii?

C.P.:  Soluţia în acest moment este negocierea unei noi formule de guvernare. Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi
UNPR, nu poate să reziste.

Ar trebui să-şi găsească alţi aliaţi?

C.P.: E nevoie de o altă formulă de guvernare: o formulă consensuală. Este evident că, dacă merge pe acelaşi drum, Guvernul Boc nu are nici o şansă, fiindcă PSD şi PNL vor bloca în conti­nuare orice măsură prin instituţiile nereprezentative: Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. Tot ceea ce s-a întâmplat ne arată că Parlamentul este blocat în ultimii ani într-o logică a instituţiilor nereprezentative.

Cum vedeţi această formulă consensuală?

C.P.:  E nevoie, în primul rând, de consultări între Guvern şi celelalte partide. Nu putem pleca de la premisa că o criză politică este eternă. O criză politică poate fi din ce în ce mai gravă, dar dacă intrăm iarăşi într-o situaţie precum cea din 2007-2008, cu un guvern care nu mai vrea să plece acasă şi care găseşte orice resursă pentru a rămâne, vom pierde cum am pierdut şi atunci. O parte din criza de acum este, de altfel, explicată de criza guvernamentală de atunci. Toate cedările la care a fost supus Tăriceanu la presiunea PSD sunt plătite astăzi.

Pe de altă parte, PSD şi PNL nu vor să negocieze cu Traian Băsescu, cel care ar putea să negocieze consensul despre care vorbiţi.

C.P.:  Nu sunt convins. Nu putem fi singura ţară din lume în care crizele nu pot fi depăşite. O politică democratică are resurse pentru a trece de crize.

Cine ar trebui să ia iniţiativa?

C.P.:  Emil Boc este deocamdată prim-ministru şi ar trebui să ne spună ce are de gând. El nu este un simplu negociator cu FMI, el ar trebui să ne spună care este viziunea lui politică şi care este  modalitatea prin care PDL vrea să depăşească această criză.

Nu ar fi de resortul preşedintelui să rezolve această criză politică?

C.P.:  Mai e până la preşedinte. Deocamdată să vedem ce vrea Emil Boc, iar el trebuie să explice partidului cum poate depăşi situaţia, fiindcă nu a fost îmbrăţişată ideea negocierii cu unul dintre cei doi actori mari – PSD sau PNL -, preferându-se alierea cu două partide mici, care nu oferă stabilitate. Negocierea nu înseamnă să dai un telefon şi să te enervezi că vocea de la capătul firului e aspră. O negociere poate dura şi câteva luni, în Belgia, bunăoară, s-au negociat guverne şi 8-9 luni, dar nici o perioadă nu e prea mare pentru o soluţie de ieşire din criză. Contează cum tratezi cu adversarul, astfel încât soluţia găsită să nu fie împovărătoare pentru cetăţean. Acum, de pildă, Guvernul ar trebui să ne spună cum şi când depăşim situaţia creată prin creşterea TVA.

PDL a scăzut în sondaje cu aproape 10 la sută după ce Traian Băsescu a anunţat legile austerităţii. De această scădere ar trebui să răspundă preşedintele sau Guvernul?

C.P.:  Nu cred că Guvernul a ştiut să folosească prea bine ajutorul acordat de preşedinte. Nu vă ascund că mă tem de un scenariu de genul Radu Vasile sau Călin Popescu Tăriceanu: de un prim-ministru care e atât de sigur pe sine, că nu mai vrea să plece. De la un punct încolo li s-a părut că sunt genii neînţelese care trebuie să rămână cu orice preţ la guvernare.

Credeţi că există în jurul lui Emil Boc oameni care îl împing spre această variantă?

C.P.:  Nu ştiu, dar mi se pare că, atunci când există critici care vin dinspre partid, dar şi dinspre preşedinte, cum s-a întâmplat la Snagov, Guvernul are datoria să răspundă.

Dacă aţi fi în locul lui Emil Boc, aţi demisiona?

C.P.:  Sigur că da. Eram deja în căutarea unui job.

Cum ar trebui să arate noua conducere a PDL?

C.P.:  PDL trebuie să găsească resurse pentru perioada de post-tranziţie, nu de început de tranziţie cu persoane ca Ioan Oltean sau Radu Berceanu, care nu par să trăiască în epoca Merkel-Sarkozy.

Pe ce bază au luat naştere aceste fracţiuni, pe interese de grup, de afaceri, politice?

C.P.:  Există, pe de o parte, o solidaritate în jurul liderilor PD din anii ’90, există o solidaritate în jurul curentului creştin-democrat promovat de Sorin Frunzăverde, alt lider din anii ’90, dar total diferit faţă de Oltean sau Berceanu. Există, pe de altă parte, ceva din PNL, versiunea Stolojan, şi există şi aşa-numiţii „intelectuali” care şi-au asumat o viziune europeană, iar deasupra tuturor acestora există interese de afaceri locale, oameni care nu au nici o legătură nici cu PD ca partid de la începutul tranziţiei, nici cu partitura PNL, reinterpretată de Valeriu Stoica, nici cu liberalismul în care cred eu sau civismul Monicăi Macovei; oameni de afaceri locali, care au nevoie de protecţie politică.

Aceste fracţiuni se bat între ele?

C.P.: E un război surd. Există şi fracţiuni, şi curente ideologice, mai puţin influente decât mi-aş dori.

Din lupta fracţiunilor va rezulta un nou lider?

C.P.: Dacă vor exista reguli corecte de competiţie, da. Dar discuţiile pe baza statutului nu mă încurajează să cred asta. A fost o tentativă de a controla alegerile prin intermediul acestei elite guvernamentale. 

CV Cristian Preda

Este, la 44 de ani, europarlamentar PDL, după alegerile din 2009.

2007-2009. Consilier prezidenţial pentru Educaţie.

2005-2007. Comisar guvernamental pentru francofonie, secretar de stat în MAE.

1992-prezent. Cadru didactic la Universitatea Bucureşti, acum profesor şi conducător de doctorat în domeniul ştiinţe politice, la Universitatea din Bucureşti, ca şi la Universite Libre de Bruxelles.

1991. Licenţă în filosofie la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filosofie.

Doctor în ştiinţe politice la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris 1998.

Doctor în ştiinţe politice la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris.

A publicat peste 10 volume de studii politice.

„Încet, încet, nici măcar membrii de partid nu mai au încredere în PDL.”

„Emil Boc este deocamdată prim-ministru şi ar trebui să ne spună ce are de gând. El nu este un simplu negociator cu FMI, el ar trebui să ne spună care este viziunea lui politică şi care este  modalitatea prin care PDL vrea să depăşească această criză.”

„Nu vă ascund că mă tem de un scenariu de genul Radu Vasile sau Călin Popescu Tăriceanu: de un prim-ministru care e atât de sigur pe sine, că nu mai vrea să plece. De la un punct încolo li s-a părut că sunt genii neînţelese care trebuie să rămână cu orice preţ la guvernare.”