Pe vremuri, teoria se completa cu practica, iar elevii liceelor industriale prestau o activitate productivă în intreprinderile cu care şcolile aveau contracte. Astfel, la sfârşitul anul doi, mi-am desfăşurat practica în secţia de strungărie a Întreprinderii 16 Februarie. Nu eram străin de o astfel de activitate, întrucât mă deprinsesem cu ea în cadrul atelierului-şcoală. Am fost repartizat la un meseriaş în vârstă, pe un strung „antic”, de tip Iosif Rangheţ. Bătrânul tocmai îşi montase o plăcuţă videa, marca Poldy, pe cuţitul de degroşat şi, dornic de o ţigară, m-a instruit rapid, punându-mă să execut o operaţie simplă. Înainte de a pleca, m-a avertizat asupra ruperii cuţitului, punând potenţialul eveniment sub incidenţa pedepsei soldate cu smulgerea urechilor. În pofida avertismentului, am făcut ţăndari plăcuţa la primul contact cu materialul. Am oprit strungul şi am tulit-o înainte ca bătrânul să mă înhaţe. M-a ajuns doar ecoul sudălmilor şi ameninţărilor proferate de către „păgubit”.
Ioan Ciorca
