Articolul "Injuratura lui Hipocrate", publicat in editia din 10 iulie a "Romaniei libere" si in care relatam despre cazurile unor doctori care s-au purtat grosolan cu pacientii lor a starnit reactii puternice in randul cititorilor si al lumii medicale.
Multi dintre cei care ne-au scris au fost la randul lor victime ale comportamentului abuziv al vreunui membru al personalului medical din spitalele romanesti si ne-au povestit propriile experiente. Iata de pilda, cum a fost "consolata" o tanara de catre un medic roman care-i depistase un nodul la san. "Aveam 21 de ani, iar diagnosticul m-a coplesit. Am inceput sa plang, iar medicul ca «sa ma linisteasca» mi-a spus ca sunt prea negativista, «mai ales ca exista moarte in toate religiile»", povesteste fata care s-a vindecat in cele din urma dupa ce s-a tratat la un spital din strainatate. Problema medicilor care vorbesc vulgar si dau dovada de grosolanie sau de lipsa de tact in relatia cu pacientii este recunoscuta si de oameni din sistemul sanitar romanesc. Presedintele Colegiului Medicilor a declarat ca sustine demersul "Romaniei libere" de a introduce in facultatile de medicina cursuri de comunicare medic-pacient. Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, sustine ca disciplina respectiva ar trebui aplicata la rezidentiat, in functie de fiecare specialitate in parte.
Incurajarea unui medic pentru pacient: "Exista moarte in toate religiile!"
» Cititorii "Romaniei libere" ne-au povestit propriile experiente traite in spitalele romanesti, experiente in care au trebuit sa indure, pe langa suferinta pricinuita de boala, si grosolania sau duritatea in limbaj a personalului medical.
» Introducerea unui curs de comunicare cu pacientii in curicula universitara a viitorilor doctori este o initiativa care strange tot mai multi adepti in lumea medicala. Printre acestia se numara si ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu.
Multi dintre cititori ne-au povestit experiente traumatizante traite de ei sau de oameni apropiati. Iata, de pilda, cum a fost "consolata" o tanara de catre un medic roman care-i depistase un nodul la san. "Am fost la un spital din Bucuresti unde doctorul de la ecograf mi-a dat vestea intr-un mod absolut cinic, la scurt timp dupa ce bunica mea a murit din cauza unui nodul malign la san. Aveam 21 de ani, iar diagnosticul m-a coplesit. Am inceput sa plang, iar medicul, ca «sa ma linisteasca», mi-a spus ca sunt prea negativista, «mai ales ca exista moarte in toate religiile».
Am mers apoi la mai multi doctori din tara, dar nimeni nu mi-a spus daca este malign sau benign, ci mi-au tot pomenit de cutit. Mai mult, mi-a fost facuta o mamografie, analiza care nu este indicata decat dupa 25 de ani si nici atunci, pentru ca e periculoasa. Am plecat in Kuweit, unde am fost operata, dupa cateva analize in prealabil, timp in care toata lumea s-a purtat cu mine de parca as face parte din aceeasi familie, iar la final mi-a fost inmanat un raport de 100 de pagini, cu cele mai mici detalii. Asta este diferenta dintre cei mai multi doctori de la noi si sistemul sanitar din strainatate", ne-a mai spus cititoarea noastra, care a preferat sa ramana anonima.
Povesti de groaza in spitalele romanesti
Comentariile cititorilor de pe site-ul ziarului ne confirma, practic, faptul ca modul in care se comporta multi medici romani cu pacientii reprezinta o problema dureroasa a societatii noastre.
Educatie. "Sincer sa fiu, asta se invata in cadrul celor 7 ani de-acasa; rau a ajuns societatea noastra daca acum trebuie sa facem cursuri speciale de bun-simt… Lucrez de 30 de ani in medicina si – credeti-ma! – am intalnit si situatii asemanatoare celor relatate, dar si o mare parte care sunt diametral opuse. In obstetrica-ginecologie si in chirurgie limbajul amintit este rutina (si este, intr-adevar, traumatizant). In alte specialitati lucrurile nu stau tocmai asa. Asta nu exclude necesitatea cursurilor amintite, macar siliti de imprejurari sa deprinda oamenii un dram de bun-simt. De asemenea, trebuie sa spun ca profesorii de altadata aveau o tinuta impecabila (majoritatea!), pe care o impuneau si studentilor lor si erau oameni cu o cultura vasta si o educatie aleasa – lucruri care in zilele noastre constituie deja un handicap", scrie Ioan D.
Rautate. "Romanii sunt un neam cainesc, care se poarta urat unii cu altii, indiferent de profesie. Traumatizant este aproape orice contact cu un functionar public, cu politia (chiar atunci cand ai dreptate), cu cei din jur in locuri aglomerate unde fiecare crede ca are prioritate (stat la rand sau urcat in autobuz). Pur si simplu sunt curios daca marlaneala actuala este import rusesc/sovietic/comunist sau a existat de mai multa vreme prin locurile astea. Nu am vazut nicaieri in lume pe unde am fost atata rautate ca in Romania", semneaza Bibescu.
Groaza. "Am trait un cosmar intr-o sala de reanimare. Era mai degraba exterminare. Toata dotarea pe care am vazut-o acolo era compusa din cateva aparate de perfuzii ruginite si murdare, care faceau exclusiv o hidratare fortata, asistentele sau infirmierele aplicand cand isi mai aduceau aminte, chiar si astmaticilor, cate-o masca de oxigen pe fata, pe care acestia, panicati, incercau sa si-o smulga cu forta. Am vazut amenintarile si brutalitatea de nedescris ale personalului medical, care parca avea o placere sadica sa-i chinuie pe acesti nefericiti. Disputele dintre cadrele medicale aveau intensitatea fonica maxima, munca dezorganizata, neigienica, altfel tradus, daca Dumnezeu are mila de victimele cazute in mainile acestor bestii, atunci mai scapa cineva, daca nu, sa-i fie tarana usoara!… Eu oricum nu mi-am incheiat problema cu acest spital, insa am nevoie de timp sa pot face public si documentat realitatea de-acolo, ca ea, in final, sa devina cu adevarat o reanimare la viata, nicidecum la viata de apoi", spune si Madelaine Chabrol.
Experiente. "Foarte adevarat tot ce e descris in articol. Am trait toate aceste experiente «first hand», cand eram medic intr-o celebra maternitate romaneasca. Imi amintesc ca moasele erau deosebit de spurcate la gura, nu pot sa uit un caz de ruptura uterina diagnosticata foarte tarziu, femeia aia a fost la un pas de moarte, sangera ingrozitor, copilul a iesit fleasca (mare noroc ca era in viata!), si replica moasei a fost: "Taci proasto, tu nu vezi ca aproape ti-ai omorat copilul cu urletele tale de isterica?", scrie un alt cititor.
"Medicii tineri, mai ales aia scoliti pe-afara pe la burse erau draguti, dar seniorii afisau un dispret si o aroganta greu de inghitit. Mi-era tare mila de femeile alea care aveau nenorocul sa le fie paciente… In fine, capitolul ala s-a incheiat, am intins-o… Aici (n.r. – in strainatate) e invers, pacientele sunt regine, atat iti trebuie, sa te arati un pic nerabdator sau neatent, tribunalul te mananca! Nici asa, da' ce se intampla in Romania e strigator la cer!!!",
considera unul dintre forumisti.
Doctor vs doctori. "…Cursurile de comportament trebuie incluse la fiecare disciplina; profesorul de medicina interna, de semiologie, de orice alta materie, cand prezinta evaluarea, examenul clinic al bolnavului etc., trebuie sa ii invete pe studenti ce expresii trebuie sa foloseasca in interogatoriu sa nu umileasca pacientul, sa nu il faca sa se simta jos ca fiinta umana, sa ii arate compasiune si respect. Cum altfel te-ai putea ridica la inaltimea acestei profesii daca nu respectand suferinta umana? Unul din examenele pe care cei care vor sa profeseze in SUA le dau este intitulat "Clinical skills assessment".
Se da cu bolnavi adevarati sau cu actori pusi sa joace rolul bolnavului. Foarte multi doctori romani il pica tocmai din pricina ca nu au educatia comportamentului cu bolnavii. Bolnavului trebuie sa ii ceri permisiunea sa il ingrijesti, sa te prezinti elegant, sa ii ceri voie sa faci orice gest simplu pentru examen, dupa ce ii explici foarte bine ceea ce faci. Dar asta presupune si pacienti foarte bine instruiti medical, cu acces la informatia medicala. Am ramas uimit sa constat (in afara examenelor) ca intreband pacientul, de diverse categorii sociale si pregatire, "How would you rate your pain?" (La ce nivel este durerea ta?), automat venea raspunsul: "6 din 10 posibile"! stiu sarmanii pacienti romani asta? Nu! Populatia nu este educata. si trebuie lucrat si aici.
Pacientul are dreptul la o buna informare despre ceea ce trebuie sau consideri tu ca este bine sa ii faci, are dreptul sa cunoasca alternative de tratament pe care tu i le prezinti si, in final, pacientul alege daca se opereaza sau nu. Bineinteles, se exclud situatiile de urgenta. Totul bine explicat, inteles si dupa aceea decizia. Nu decizia luata in functie de portofel. Un asistent de-al meu din facultate incepea ora cam asa: "Daca in momentul in care pacientul a intrat pe usa ganditi: «oare cati bani imi va da?» in loc de «oare voi fi in stare sa ii pun diagnosticul?», atunci sunteti terminati ca doctori".
si, ca sa revin: am cunoscut doctori din vechea generatie de un profesionalism, bun-simt si competenta iesite din comun si doctori foarte tineri, foarte aroganti, cu un comportament nedem. Deci, in final, dragilor, totul este in functie de educatia primita, de codul dumneavoastra genetic si de motivul pentru care ati ales sa deveniti doctori. Daca ati facut-o pentru bani, v-ati gresit cariera, nu numai in Romania! Sunt multe alte profesii de unde puteti scoate mult mai multi bani, fara repercusiuni grave pentru ceilalti. Dumnezeu sa ne ajute sa redevenim ceea ce am fost in medicina", spune cititorul.
"Comunicarea medic-pacient", introdusa in facultate
Studentii la Medicina din Romania nu sunt invatati sa comunice cu pacientul, asa cum se intampla in Statele Unite si in Europa de Vest, pe module care privesc fiecare specialitate in parte. Ziarul nostru a lansat propunerea de introducere a comunicarii medic-pacient in curicula universitara, iar ideea a fost imbratisata de autoritatile competente. seful Colegiului Medicilor si totodata rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie Iasi, dr. prof. Vasile Astarastoae, a promis ca va incerca de la anul introducerea acestui obiect, iar Consiliul National pentru Perfectionare in Domeniul Sanitar a avut o opinie similara. Rectorul UMF Bucuresti, dr.prof. Florian Popa, considera ca a sosit momentul pentru o indrumare a viitorilor medici si-n directia comunicarii, "care a devenit o moda in strainatate".
Ministrul Sanatatii sustine demersul "Romaniei libere"
Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, ne-a declarat ca introducerea cursurilor de comunicare este o initiativa mai mult decat oportuna in acest moment. "Problema este una generala si nu este vorba doar de sistemul sanitar, care este aratat acum cu degetul. Sunt oameni si oameni, ca in toate domeniile. Dar actele de vitejie ale unor indivizi din sistem nu reprezinta intregul si nu trebuie globalizata acuzatia ca toti medicii sunt incompetenti sau vorbesc vulgar si se comporta inacceptabil cu pacientii".
Nicolaescu mai considera ca disciplina propusa de noi ar trebui aplicata la rezidentiat, in functie de fiecare specialitate in parte. Un punct de vedere similar a avut si dr. prof. Ionel Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal, care apreciaza initiativa "Romaniei libere" ca una foarte buna. "Nu cred ca doctorul trebuie sa dea dovada de compasiune, ci de profesionalism si de un limbaj civilizat. Pacientul nu are nevoie de un medic mitocan, ci de cineva care sa-l vindece si sa se poarte civilizat. Este vorba de cei sapte ani de acasa, pana la urma, fapt pe care-l putem reprosa si angajatilor din alte domenii", sustine doctorul Sinescu in acord cu opiniile cititorilor nostri.
Codul etic
» 128 de reguli de Incalcat
Doctorii ar trebui sa respecte si Codul etic stabilit de Colegiul Medicilor din Romania.
Actul contine 128 de reguli importante, care sunt insa uneori incalcate. Printre reguli se numara si cea care spune ca doctorii trebuie sa obtina consimtamantul informat, ceea ce inseama ca bolnavul trebuie sa afle cat se poate de clar ce boala are si ce tratament urmeaza sa i se aplice. Abia dupa obtinerea acordului se poate trece la pasul urmator. Nu insa oricum, ci respectand secretul profesional. Medicul mai trebuie sa dea dovada de compasiune, sa nu fie impersonal, sa-l ingrijeasca pe bolnav devotat si sa nu-l supuna la acte degradante.
