Navrom deţinea, în 1989 301 de nave. Era a patra flotă a Europei. Acum, una dintre moştenitoarele companiei comuniste, CNM Navrom SA, e în moarte clinică. Peste numai câteva zile companiei i se va cânta probabil şi prohodul: cele câteva active valoroase pe care le mai are vor fi scoase la licitaţie. Lichidatorul companiei, PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services, a publicat un anunţ de vânzare de active, prin licitaţie publică deschisă, care va avea loc pe data de 10 octombrie. Potrivit anunţului, sunt scoase la vânzare două imobile.
Unul este situat în Galaţi, pe strada Portului. Este compus din subsol, parter, două etaje şi mansardă şi are o suprafaţă construită desfăşurată pe 2.820 mp, dar şi un teren aferent de 940 mp. Preţul de pornire este de 428.600 de euro. Celălalt imobil este de fapt un spaţiu de depozitare, cu parter şi un etaj, aflat în incinta Portului Constanţa, la Poarta 2. Acesta are o suprafaţă construită desfăşurată pe 5.265 mp. Preţul de pornire în acest caz este de 549.000 de euro.
„Preţurile sunt conform rapoartelor de evaluare corespunzătoare fiecărui activ şi nu includ TVA”, se arată în documentul lichidatorului. Participanţii trebuie să depună o garanţie de participare la licitaţie, în valoare de 30% din preţul de pornire al licitaţiei.
O istorie prestigioasă
Compania Navrom Galaţi a fost înfiinţată în anul 1890 de către Guvernul român sub numele „Navigaţia Fluvială Română”, societatea având dreptul de arborare a pavilionului naţional şi fiind recunoscută de către toate societăţile de navigaţie ale ţărilor riverane.
În anul 1938 ajunsese să aibă nave care puteau transporta 900.000 de tone de mărfuri pe an, o cifră impresionabilă la acea dată. După cel de-al doilea război mondial se construiesc noi barje şi împingătoare, ceea ce face ca România să deţină cea mai mare capacitate de transport dintre toate flotele dunărene. În perioada 1965-1989, compania deţine cel mai mare parc de nave fluviale din Europa şi al doilea din lume, după SUA. În 1989, întreaga flotă avea 301 nave, ceea ce plasa România pe locul 4 în Europa şi pe locul 12 în lume. Guvernul Petre Roman decide că nu mai poate subvenţiona flota aceasta. Era supradimensionată şi învechită în bună parte. 60% din nave se aflau în parcul rece, cum spun marinarii, În plus, avea şi o datorie de 29 milioane dolari. Astfel, compania-mamă Navrom este împărţită în trei companii mai mici, toate cu capital integral de stat, şi anume: Navrom, Romline şi Petromin. Navrom rămâne cu cargourile mici şi medii, circa 80 la număr. În 1993 ele trec la Fondul Proprietăţii de Stat, care le pregăteşte de privatizare. Se optează pentru metoda bear-boat: comandanţii au fost încurajaţi să înfiinţeze companii mici. Nave de până la 5.000 tdw le sunt închiriate la preţuri rezonabile. Un comandant bun nu este însă şi un manager bun, iar navele continuă se producă datorii. În noiembrie 1998, Tribunalul Constanţa a decis deschiderea procedurii de lichidare pentru CNM Navrom. CNM Navrom mai deţinea atunci 54 de nave, dintre care 40 erau reţinute sau arestate în diverse porturi ale lumii, pentru datorii. Din 1999, lichidatorul vinde ce a mai rămas din CNM Navrom SA, moştenitoarea celei de-a patra flote europene, la un moment dat.
