Monumentul omagiază lupta ţăranilor români din Ardeal, răsculaţi în 1784.
Operă a sculptorul Ion Vasiliu, Grupul statuar Horea, Cloşca şi Crişan din Cluj-Napoca este dedicat memoriei celor trei conducători ai răscoalei ţărăneşti din 1784-1785 şi este amplasat în faţa hotelului Napoca. Vasile Ursu Nicola – zis Horea – Ioan Oarga – poreclit Cloşca – şi Marcu Giurgiu – chemat şi Crişan – au fost liderii răscoalei ţărăneşti din Transilvania, în timpul guvernatorului Samuel von Brukenthal şi al împăratului Iosif al II-lea. În mod deosebit, răscoala a fost îndreptată împotriva privilegiilor nobiliare şi ecleziastice din Transilvania acelor vremuri. Printre revendicările răsculaţilor s-au numărat desfiinţarea nobilimii, împărţirea pământurilor şi plata impozitelor de către toţi locuitorii. De asemenea, au cerut şi desfiinţarea iobăgiei, precum şi dreptul de a se înrola în regimentele de graniţă.
Conducător de răscoală
Urmare a mai multor discuţii purtate cu împăratul Iosif al II-lea cu ocazia celor patru audienţe care i-au fost acordate, Horea s-a întors în Transilvania şi – convins de sprijinul împăratului – a atacat şi a incendiat câteva reşedinţe nobiliare. Acest fapt a declanşat o amplă mişcare populară. Pornită din satele Curechiu şi Mestecăniş din Hunedoara, revolta s-a extins cuprinzând vestul Ardealului.
Iarna care tocmai se instalase, împreună cu trădarea, au pus capăt răscoalei, iar capii acesteia, Horea şi Cloşca, au fost prinşi şi executaţi prin tragerea pe roata, pe platoul „La Furci”, din Alba-Iulia. De aceeaşi pedeapsă a avut parte şi trupul lui Crişan, cu toate că acesta – potrivit autorităţilor – se spânzurase în închisoare, cu nojiţele de la opinci sau cu tivul cămăşii, întrebuinţând o piatră cu ajutorul căreia a învârtit legătura până a murit. Neexistând nici o dovadă în acest sens, moartea lui Crişan rămâne învăluită în mister, lăsând loc presupoziţiei potrivit căreia a fost ucis pentru a i se astupa gura.
Cercetarea căpitanilor răscoalei a fost încredinţată de împăratul Iosif al II-lea, comisarului conte Iankovits. Împăratul a fost neliniştit în ceea ce priveşte cercetarea căpitanilor, întrucât nobilii şi magnaţii unguri îl acuzau că el l-ar fi îndemnat pe Horea să se răscoale împotriva lor. De aceea, în instrucţiunile pe care le-a dat comisarului Iankovits, el a scris că „are speranţă că nu se va dovedi că din ţară sau afară din ţară să fi fost îndemnat la revoluţie pe Horea”.
Astfel, Horea a fost chestionat asupra motivelor care au generat răscoala, de 6 ori, Cloşca de asemenea, iar Crişan numai de 2 ori. În timp ce Horea şi Cloşca nu au acuzat pe nimeni de incitare la răscoală, Crişan a declarat că răscoala a fost cauzată de greutatea serviciului iobăgesc şi de refuzul nobililor şi a funcţionarilor de a comunica rezoluţiunile împăratului.
Horea, Cloşca si Crişan, trădaţi pentru 300 de galbeni
Pe capetele celor trei lideri ai răscoalei s-a pus câte un premiu de 300 de galbeni. Astfel, s-au găsit câţiva ţărani care, ispitiţi de bani, au ajutat la capturarea lui Horea, Cloşca şi Crişan, în vreme ce preoţii români – care se raliaseră mişcării – umblau prin sate spre a strânge banii necesari pentru ca Horea să se poată duce a cincea oara la Viena, spre a pleda cauza iobăgimii române în faţa împăratului austriac, Iosif al II-lea.
La 27 decembrie 1784, câţiva ţărani s-au apropiat de coliba de crengi din codrul Scoragetului aflată în Munţii Gilăului, în care se ascundeau Horea şi Cloşca. Susţinând că umblă după vânat, au fost primiţi în coliba celor doi.
La un semnal, s-au năpustit asupra lor, i-au legat, iar apoi i-au predat autorităţilor. Tot prin trădare, la 30 ianuarie 1785, a fost capturat şi Crişan. Cu toate că răscoala a fost înfrântă, sacrificiul celor trei nu a fost zadarnic.
În anul următor, 1785, printr-un act solemn datat 22 august şi promulgat de împăratul Iosif al II-lea, în Ardeal a fost desfiinţată iobăgia. Lupta celor trei răsculaţi a fost omagiată de clujeni, care au decis să ridice acestora un frumos monument, într-o piaţetă de lângă Parcul Central. 
