Care este prima imagine care îţi vine în minte atunci când auzi cuvântul ranger? Poate te gândeşti la un bărbat agil îmbrăcat în echipament de camuflaj, cu pălarie, ochelari fumurii şi nelipsita pusca. Sau poate asociezi cuvântul cu un personaj bărbos şi musculos care conduce un jeep enorm, stropit cu noroiul de pe drumurile abrupte şi dificile pe care le-a străbătut în căutarea dreptăţii.
Pentru mulţi dintre noi un ranger seamănă mai mult sau mai puţin cu Chuck Norris, dar adevărul este puţin altfel decât imaginea acestui personaj din filmele comerciale.
Chuck Norris vs Rangerul de România
Rangerul autohton, un termen înscris în nomenclatorul de meserii din România, este complet diferit de personajul întâlnit în filmele americane. El nu are parte de lupte spectaculoase cu braconierii, nu foloseşte zilnic mişcări de kung-fu pentru a-i prinde pe „oamenii răi” şi nici măcar costumaţia sa nu arată la fel ca în filme. Imaginea ideală a unui ranger agil şi bărbos îţi este ştearsă definitiv din minte atunci când rangerul de România apare îmbrăcat în pantaloni trei sfert, un tricou şi o pălărie de paie cu o fundiţă verde. El este persoana nominalizată ca „gardian ecologic, custode sau agent de teren şi care se ocupă, în principal, de asigurarea conservării şi protejării patrimoniului natural, cultural şi istoric situat în ariile protejate”, potrivit Asociaţiei Rangerilor din România.
Poate că un ranger din ţară nu are o activitate atât de riscantă şi palpitantă ca un personaj dintr-un film de acţiune, dar el este persoana care în fiecare zi face tot posibilul ca noi să ne putem bucura de frumuseţea unor zone protejate.
Copilărie prin bălţile Deltei
Nicu Acsentiev lucrează de opt ani ca ranger pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Se prezintă mândru ca fiind un „ranger” şi nu înţelege de ce toată lumea îl întreabă de două ori cu ce se ocupă şi pare suprinsă de denumirea meseriei sale.
Un zâmbet mare îi străbate faţa atunci când povesteşte despre slujba sa, un loc de muncă pe care îl iubeşte şi care îi dă şansa de a fi în fiecare zi aproape de unul dintre locurile lui de suflet- Delta Dunării. „Delta Dunării este un loc de care m-am îndrăgostit demult şi sunt îndrăgostit şi acum de el. Este locul care îmi dă şansa de a avea o meserie curată, frumoasă şi cu ajutorul căreia îmi câştig existenţa şi familia mea, soţia mea, copilul meu”, mărturiseşte domnul Acsentiev.
După ce a absolvit liceul, Nicu Acsentiev a urmat Facultatea de Drept, dar după un timp şi-a dat seama că nu era ceea ce îşi dorea. A renunţat la o carieră în acest domeniu şi s-a decis să îşi îndeplinească visul: să fie cât mai aproape de locul la care ţinea- Delta. Aşa că a dat la Facultatea de Ecologie din Bucureşti, iar după absolvire a aflat de un loc liber la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Cumva, totul se lega de la sine. A dat examen şi în urma unei „bătălii serioase de şapte persoane pe un loc” a reuşit să ocupe funcţia de coordonator district.
De atunci, are grijă în fiecare zi de locul său de suflet, o zonă pe care o cunoscuse încă de mic copil, din vacanţele petrecute la bunici „pe bălţile Deltei.” Născut în Tulcea, în copilărie, el îşi petrecea fiecare vacanţă la casa bunicilor săi din Crişan, o localitate de vis în care se bifurcă trei mari meandre ale Dunării. Un sătuc pescăresc, care a avut o dezvoltare rapidă şi care are o poziţie privilegiată în inima rangerului pentru că acolo a ajuns să cunoască pentru prima dată adevărata Deltă.
„Contactul meu cu natura a fost dintotdeauna, de când m-am născut, sunt născut în Tulcea, dar bunicii mei au locuit în Crişan. Iubesc foarte mult Delta, vă daţi seama, toate vacanţele mai ales cele de vară le petreceam pe bălţile Deltei”.
Cu ochii pe aproape 80.000 de hectare
Pentru că nu există foarte mulţi rangeri, Nicu Acsentiev trebuie să supravegheze două districte ce se întind pe aproape 80.000 de hectare : Maliuc de 37.000 de hectare şi Crişan de 41.000 de hectare. Deşi îi este greu să monitorizeze fiecare parte a acestui areal, bărbatul nu se plânge, dimpotrivă spune că îşi iubeşte slujba şi este fericit că a avut şansa de a face acest lucru.
„Îmi fac toate atribuţiunile de serviciu, monitorizez toţi factorii de mediu, atât cei biotici cât şi cei abiotici. Adică tot ce este viu şi mort. De asemenea monitorizez toate lucrările şi toate ecosistemele care sunt naturale sau parţial modificate de om. Sunt foarte multe de spus în ceea ce priveşte munca mea. Cert este că îmi iubesc munca, mă regăsesc în ceea ce fac şi sunt fericit că am ocazia să fac asta”, îşi explică rangerul activitatea.
Recunoaşte că nu merge zilnic pe teren pentru că este „angajat ca funcţionar public şi ai un contract care îţi spune că trebuie să respecţi un anumit program”. Însă trebuie să fie permanent în alertă, în cazul în care există vreo sesizare şi trebuie să intervină.
„În principiu se iese foarte des pe teren, dar sâmbără sau duminică nu avem program şi atunci nu ai de ce să ieşi în momentul în care nu eşti plătit. Se iese pe teren doar la solicitarea unui şef sau în urma unei sesizări. Sunt situaţii destul de dese, atâta timp cât Delta nu mai este un areal necunoscut, ci este visul oricărui român. Atunci e normal că apar şi incidente cum ar fi ambarcaţiuni scufundate, incendii, pierderi de carburant sau nerespectarea legii. Noi, ca şi corp de control trebuie să monitorizăm ca legea să fie respectată”, explică Acsientiev.
Partea urâtă a muncii în Deltă
Meseria de ranger nu mai are nici un secret pentru Acsentiev, dar uneori se mai confruntă cu situaţii imprezivibile şi periculoase. Pentru că el este cel care amendează persoanele care nu respectă legislaţia, se întâmplă ca în unele situaţii aceştia să reacţioneze violent. Aşa s-a întămplat într-o zi de lucru din 2007, când rangerul a fost atacat în timp ce era pe teren. Atunci el a prins patru bărbaţi care pescuiau ilegal în zona lacului Trei Iezere şi a fost bătut cu vâsla pentru că a vrut să îi amendeze.
Astfel de incidente se întâmplă foarte rar, spune rangerul. De cele mai multe ori oamenii recurg doar la violenţă verbală, iar în ultima perioadă lucrurile s-au mai îmbunătăţit, mai ales după ce a fost înfiinţată Poliţia Deltei Dunării.
„Cel mai urât lucru la Deltă este că sunt foarte multe persoane care îşi bat joc de această frumuseţe, de tradiţie, de acest lucru minunat care îi înconjoară. Este vorba în special de fenomenul de braconaj, nu mă refer numai la cel piscicol, ci la toate: cinegetic, silvic. În ultimul timp se simt schimbări în acest aspect, se văd schimbări în spre bine. O dată cu înfiinţarea poliţiei Deltei sunt foarte multe acţiuni şi eu simt asta din confiscări. Adică nu mai întâlnim atâta neglijenţă, atâtea mizerii aruncate chiar peste tot”, povesteşte Acsentiev.
Turiştii, uneori o bătaie de cap
Ca orice slujbă şi meseria de ranger este uneori foarte solicitantă, mai ales în perioada verii pentru că acum zona este asaltată de un număr din ce în ce mai mare de turişti. Potrivit lui Nicu Acsentiev, partea negativă a acestei situaţii este faprul că unii dintre turişti ” nu au cei şapte ani de acasă”. Ei nu respectă normele legale sau de bun-simţ şi inconştient îşi aduc aportul la distrugerea Deltei. Rangerul spune că, în această perioadă, se confruntă aproape zilnic cu astfel de situaţii, însă există şi oamenii care au educaţie şi ştiu să fie civilizaţi.
Oamenii care lucrează pentru a proteja Delta nu se confruntă cu situaţii dificile numai în timpul verii, ci şi în celelalte anotimpuri. „Sunt multe aspecte, nu grele, ci care îţi complică existenţa, îţi complică serviciul sau îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu. Trece vara, vine toamna. Toamna se practică foarte foarte intens pescuitul sportiv, deci vin mincinoşii. După pescuit, imediat, perioada următoare se deschide vânătoarea şi aşa mai departe. În perioada de iarnă sunt şi îngheţurile. Totul ar fi mai simplu dacă dotările ar fi mai bune, dar noi suntem încă la un nivel mai vechi. Există un ciclu anual care se repetă”, explică rangerul.
Permis de intrare în Deltă – 15 lei pe săptămână
Pentru a intra legal în zona Deltei Dunării fiecare turist trebuie să plătească o taxă de intrare de 5 lei pe zi, 15 lei pe săptămână sau 30 de lei pe an la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din Tulcea.
„Cei care vin în Deltă ca să intre legal în rezervaţie ar trebui să deţină un permis de acces. În momentul primirii acestuia persoana respectivă este informată de traseele turistice, de modul în care ar trebui să se comporte şi mai mult de legile care se aplică, legile specifice unei astfel de zone. Ca atare dacă persoana este informată se va comporta adecvat. Dar există şi persoane rău voitoare care vor să iasă în evidenţă prin negativism, dar foarte rar. Fiecare persoană răspunde de faptele sale, lasă mizerie pentru că vor să le lase. Eu nu îi pot obliga să respecte legea, eu doar îi informez” spune Nicu Acsentiev.
