Persoanele cu venituri mici nu pot profita de oferta lansata de Regia Nationala a Padurilor „Romsilva” din acest an, care a decis ca valorificarile pomilor de Craciun sa se faca direct catre populatie, stabilind un pret unic la nivelul intregii tari. Si asta, deoarece numarul scazut de brazi oferit spre comercializare si stabilirea locurilor de vanzare in afara oraselor au dus la imposibilitatea celor cu venituri mici, lipsiti de mijloace de transport proprii, sa cumpere pomi ieftini.
Astfel ca singura posibilitate a celor care ar fi trebuit sa beneficieze de marinimia „Romsilva” a ramas sa cumpere un brad din import, pretul acestuia fiind considerabil mai mare.
Brad de Maramu'
Padurea de brazi se „pravale” peste judetul Maramures. Scutul taiat in patru, stema judetului, este argumentul care atesta ca bradul e un simbol al locului. Declaratia directorului tehnic al Directiei Silvice, Mihai Sajerli, intaresc argumentul stemei: „dupa decesul mineritului, silvicultura este cel mai important domeniu al economiei judetene, profitul net anual fiind estimat la 12-13 miliarde lei vechi. Practic, specificul Maramuresului e padurea”.
Concluzia: avem padure, avem brazi. Dar ce facem cu ei? Daca nu suntem silvicultori, ne marginim, cel mult, sa-i privim. Insa, sarbatorile de iarna aduc bradul in prim-plan. Incepe vanatoarea dupa achizitionarea unui pom de Craciun. Pentru ca „este de unde”, maramuresenii sunt selectivi, ignorand molidul si cautand doar „argintiul” (sau bradul, in limbaj silvic).
Cautarile brazilor ieftini se izbesc de ofertele mari din principala piata care comercializeaza pomi de Craciun. In Piata „Izvoarele” din Baia Mare se vand doua tipuri de pomi: din export (cu preturi cuprinse intre 60 de lei si 100 de lei noi) si din import, mai exact din Harghita. Acestia din urma sunt vanduti de cativa localnici pusi pe capatuiala care i-au cumparat de la posesorii de parchete de exploatare, i-au crotaliat si i-au transportat in tara bradului. Pretul unui astfel de brad oscileaza intre 25 de lei si 250 de lei noi.
Markos Bella este unul dintre comerciantii de „brazi harghiteni”. Este de-al locului, insa s-a dus in Harghita si a cumparat 70 de brazi argintii sperand sa faca afacerea vietii. „Pana acum am vandut vreo 40, dar am ramas cu astia mari pe cap. Is mai scumpi si nu prea se inghesuie multi sa-i cumpere, da' pana la urma tot i-oi vinde cumva. Mai las io, mai pune clientu', ca-n piata”, a spus Markos, aranjandu-si fesul cu braduleti („sa fie in ton cu marfa”).
Afacerea „Crotalu'”
Un comerciant tuciuriu ma lamureste de iminentul dezastru economic care, cica, i-ar pandi: „brazii din supermarkete ne-au omorat. Si garda (politia – n.r.). Ca vine ei aicisa de cate doua-trei ori pe zi si se amendeaza aiurea. Cade crotalu', ca mai cade si hartia asta ca nu-i de fier – pac! – te amendeaza. Sa puna barem crotal de fier, sa nu cada, ca am platit saizeci de mii pe unul”, spune vanzatorul de brazi.
Referitor la aceste insemne de identificare, directorul tehnic al Directiei Silvice Maramures a declarat ca ele sunt produse de catre Imprimeria Nationala. „Practic noi am cumparat crotaliile de la Imprimerii, cu 3 lei noi. Tot cu 3 lei trebuie sa le si vindem, legea nu ne da voie sa punem nici un adaos, desi transportul il suportam din banii nostri”, a adaugat aceeasi sursa.
Cum ajunge un crotal (insemn fara care este interzisa comercializarea brazilor) la 6 lei ramane o dilema.
„Avem, dar nu dam!”
In Maramures, Directia Silvica a primit aprobare sa puna in comercializare 3.775 de pomi de Craciun (dintre care 2.625 de brazi si 1.150 de molizi). Cantitatea e suficienta pentru o comuna mai mare. In conditiile in care anul trecut aceeasi institutie a pus in vanzare 5.000 de brazi, am vrut sa aflam explicatia. „Nu este cerere. Asta e, si asa taiem numai cat este cerere, nu e obligatoriu sa taiem toti cei 3.700 de brazi”, a declarat directorul tehnic al Directiei Silvice.
Pentru ca pretul unui brad „Romsilva” este cuprins intre 13 si 25 de lei noi este dificil de crezut ca nu exista cerere. Cel mai probabil, explicatia „lipsei de cerere” consta in faptul ca pentru a cumpara un „brad de stat” trebuie sa te deplasezi la sediul ocoalelor silvice sau la pepiniere (singurele locuri aprobate ca locuri de desfacere), adica in afara orasului, ceea ce putini se incumeta sa faca.
Din toata aceasta poveste cei mai castigati sunt importatorii de brazi. Si cei care au facut posibil acest deznodamant: brazi ieftini, dar greu de cumparat.
